Incontinenta anala consta în pierderea controlului asupra sfincterului anal având drept consecinta pierderea involuntara de gaze sau/si de materii fecale. Aceasta este o conditie medicala relativ frecventa cu impact psihologic important, ce afecteaza mai frecvent femeile si persoanele vârstnice, diminuând semnificativ calitatea vietii. Cauzele ce pot duce la aparitia acestei afectiuni sunt multiple: - traume ale sfincterului anal datorate interventiilor chirurgicale anterioare pentru hemoroizi, fisuri, fistule anale; - dilatatia anala excesiva; - radioterapie regionala; - traume legate de nastere, fie prin rupturi pelvine incorect reparate, fie datorate travaliului dificil ce determina afectarea terminatiilor nervoase din aceasta zona (situatie în care incontinenta poate apare si la câtiva ani dupa nastere); - pierderea fortei musculare odata cu înaintarea în vârsta asociata sau nu cu deteriorarea functiei neurologice. De cele mai multe ori pacientii au o problema usoara sau moderata privind controlul sfincterian înca din tinerete, conditie care se agraveaza pe masura trecerii anilor. - afectiuni neurologice centrale sau periferice. Simptomele pot varia de la o pierdere usoara sau chiar intermitenta de gaze pâna la incapacitatea totala de a controla defecatia. Pacientii descriu nevoia urgenta de a folosi toaleta, balonare, prurit anal. Consecutiv eliminarii involuntare de fecale pot aparea infectii cutanate perianale, ulceratii, infectii ale tractului urinar. Circa 20- dintre pacientii cu incontinenta anala descriu si incontinenta urinara. Pentru stabilirea diagnosticului este necesara o anamneza amanuntita ce poate releva factorul cauzator principal, urmata de examinarea fizica care poate identifica situatii ce mimeaza incontinenta: scurgeri anale mucoase datorita unor hemoroizi externi voluminosi sau unui polip vilos; împactarea fecala; urgenta consecutiva afectiunilor inflamatorii colonice. Ulterior, trebuie stabilita severitatea afectiunii prin chestionarea continentei gazelor, lichidelor si a scaunului solid, precum si impactul asupra vietii cotidiene (pacientul îsi modifica programul zilnic, începe sa evite interactiunea sociala, contactele intime). Medicul stabileste daca este nevoie de investigatii suplimentare precum ecografia endoanala, manometria anala, colonoscopia, electromiografia. Tratamentul este secvential, începând cu metode conservatoare ce constau în modificarea dietei sau medicatiei pentru încetinirea tranzitului si cresterea consistentei scaunului. Acestea, împreuna cu exercitiile de antrenare a musculaturii pelvine pot ameliora simptomatologia sau restaura functia anala în cazurile usoare. Biofeedback-ul este o terapie fizica ce ajuta la întarirea musculaturii ano-rectale si îmbunatatirea perceptiei pacientului în legatura cu momentul defecatiei, rezervata cazurilor de incontinenta moderata. Incontinenta severa ramâne apanajul terapiilor chirurgicale, rezultatele acestora fiind îmbunatatite de îmbinarea tuturor metodelor mai sus amintite. Desi considerata de specialisti ca una dintre cele mai debilitante afectiuni cu care se poate confrunta o persoana, în prezent exista terapii eficiente ce pot reda normalitatea vietii. Dr. Gabriela CANSCHI Medic primar chirurgie generala Spitalul Clinic CF Iasi
