În dupa-amiaza zilei de 17 septembrie 2021, s-a stins din viata Prof. univ. dr. Dr. Hc. Ioan AVARVAREI, personalitate de prim rang a vietii academice si agronomice iesene, neobosit dascal si cercetator în domeniul pe care l-a slujit toata viata, solul. Nascut pe 6 iulie 1941, în orasul Husi, judetul Vaslui, ca primul dintre cei patru copii ai familiei Anica si Dumitru Avarvarei, a urmat primele clase (I-V) la Scoala “Elena Doamna” în orasul Galati, iar clasele VI-VII în orasul Husi, la Scoala nr. 3. Între anii 1955-1959 a fost elev al Liceului de cultura generala “Cuza Voda” Husi, sectia reala, si-a satisfacut stagiul militar, iar în 1961 a început cursurile universitare la Iasi. A absolvit în 1966, ca inginer, Facultatea de Agronomie din cadrul Institutului Agronomic „Ion Ionescu de la Brad”, viata si activitatea sa profesionala confundându-se ulterior cu istoria acestei institutii. A urcat toate treptele ierarhiei didactice, de la preparator (1966-1968), asistent (1969-1977), sef de lucrari (1978-1989), conferentiar (1990-1992), pâna la profesor universitar (din 1992), la disciplinele de Pedologie si Agrochimie, iar din 2015 profesor consultant. În 1977, sub conducerea profesorului emerit C.V. Oprea, a sustinut doctoratul la Institutul Agronomic din Timisoara, obtinând titlul de doctor în agronomie, iar din 1993 a devenit conducator de doctorat, specialitatea Agrochimie. A înteles de timpuriu ca succesul în viata se bazeaza pe rigoarea muncii de zi cu zi, pe perseverenta, acuratete, pragmatism, onestitate si seriozitate, însusiri care l-au însotit toata viata, facând posibila devenirea unei puternice personalitati universitare, cu larga recunoastere nationala si internationala. Cu o foarte buna pregatire profesionala, consolidata printr-o continua si profunda documentare, animat în permanenta de dorinta de a cunoaste, de a descoperi noul ce poate îmbunatati situatia agricultorului român, Profesorul Ioan Avarvarei s-a afirmat de-a lungul carierei sale ca un cadru didactic universitar redutabil, intransigent cu sine, cu o autoritate profesionala de necontestat, având darul mestesugirii cuvintelor alese si un extraordinar spirit de întrajutorare. Înzestrat cu multa vointa si putere de munca, perseverent, energic si creator, cu o inegalabila tenacitate, cu un sarm caracteristic, si-a croit un drum drept în viata, calitatile lui umane si profesionale facând din domnia sa un adevarat model. Profesorul Ioan Avarvarei s-a remarcat de-a lungul carierei sale ca unul dintre dascalii cu mult har, cu chip luminos si real talent oratoric, care a probat, mai mult ca orice, dragostea fata de profesie si semeni, fiind un spirit mereu deschis, generos, jovial, impetuos, carismatic, cumpatat, pasionat de activitatea sa, un spirit mereu tânar, cu o minte agera, abila si scotocitoare. A realizat peste 150 de lucrari stiintifice, manuale si cursuri universitare, între care “Pedologie ameliorativa si agrochimie”, “Chimia solului”, “Agrochimie”, “Pedologie”, “Tehnica experimentala” s.a. Recunoasterea activitatii sale stiintifice s-a concretizat prin alegerea ca membru titular al Academiei Oamenilor de Stiinta din România, vicepresedinte al Filialei Iasi a Academiei de Stiinte Agricole si Silvice precum si ca membru în numeroase societati profesionale nationale si internationale. În cei cincizeci de ani de activitate neîntrerupta, a considerat pregatirea profesionala ca o activitate primordiala, având vocatia zidirii înca din tinerete, realizând câmpuri experimentale si laboratoare, organizând primul muzeu al solurilor pe monoliti din tara noastra, fiind mereu acolo unde se construieste, fiind prin toata viata sa un Homo faber. În acest fel a reusit nu numai sa dezvolte remarcabila scoala superioara agricola ieseana, dar, asemeni marilor oameni de stiinta si cultura, plin de generozitate i-a sprijinit pe toti cei care si-au dorit sa porneasca în cautarea propriului drum. Mai mult, magistrul nu s-a izolat în turnul de fildes al cunoasterii, ci a coborât în cetate si cu dragoste pentru aceasta a pus umarul acolo unde priceperea, abnegatia si experienta sa de viata au putut fi de folos. Apreciat de colaboratori si studenti, în 1990, devine decan al Facultatii de Agricultura, functie pe care o onoreaza pâna în 1996, când este ales rector, gestionând timp de 8 ani cu echilibru si profesionalism Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara din Iasi. Mai mult, s-a implicat si în viata comunitatii, fiind ales senator în Parlamentul României (1996-2000) si Prefect al judetului Iasi, între 2003-2004. Pe perioada mandatului sau, profesorul Ioan Avarvarei a luptat cu tenacitate pentru dezvoltarea agriculturii si a învatamântului agronomic românesc, corolarul activitatii senatoriale constituindu-l amendamentul de la aliniatul 3, art. 9, din Legea 1/2000, prin care “terenurile care au apartinut Academiei Române, universitatilor si institutiilor de profil, trec din domeniul public în proprietatea acestora“. Fie si numai pentru acest amendament, comunitatea academica agronomica din România îi datoreaza respect si recunostinta. Dorind a rasplati întreaga activitate didactica, stiintifica si civica, în anul 2002 i s-a conferit Ordinul National “Pentru Merit” în grad de Cavaler. A trait o viata plina de pasiune pentru învatamânt, stiinta, iar cei care l-au cunoscut îndeaproape au descoperit un spirit ascutit, mereu nelinistit, preocupat de a cladi, plin de nazuinte dar si de framântari. A fost o persoana distinsa, mereu elegant la vorba si la port, un universitar veritabil, exemplu si mentor pentru generatii de studenti si colegi. Astazi, la plecarea lui dintre noi, fostii studenti, colegii din învatamânt si cercetare se înclina cu respect, cu apreciere si mai ales cu o delicata dragoste în fata omului deosebit, profesorului iubit si prietenului onest pe care l-au cunoscut în momente mai bune sau mai grele din viata. Tacerea si tristetea pe care trecerea sa în lumea vesnica ne-o imprima în suflete, ne îndeamna sa exprimam cu piosenie sincerele noastre regrete, pentru cel ce a fost un exemplu de daruire, omenie si generozitate. Dumnezeu sa îl aiba în paza sa si sa îl odihneasca în pace!
