Presedintele Uniunii Scriitorilor din România, Nicolae Manolescu, a plecat la cele vesnice sâmbata, 22 martie 2023. Nicolae Manolescu nascut Nicolae Apolzan, (n, 27 noiembrie 1939, Râmnicu Vâlcea, judetul Vâlcea) a fost critic si istoric literar român, cronicar literar si profesor universitar, membru titular al Academiei Române. Ambasador al României la UNESCO si presedintele Uniunii Scriitorilor din România, Nicolae Manolescu, unul dintre cei mai importanti critici literari români din ultimele decenii, este autorul unei carti de referinta pentru literatura româna: Istoria critica a literaturii române, aparuta în 2008 într-o editie definitiva. A fost, de asemenea, directorul revistei România literara. În luna decembrie 2011, Senatul Universitatii din Bucuresti l-a declarat Profesor emerit. Din luna octombrie 2016 a devenit profesor doctor honoris causa al Universitatii „Vasile Alecsandri” din Bacau. Din data de 14 ianuarie 2017 a devenit doctor honoris causa al Universitatii din Balti, R. Moldova. A fost decorat cu Ordinul National „Serviciul Credincios” în rang de Mare Cruce, cea mai înalta distinctie a statului român, cu Ordinul National „Steaua României” în rang de Mare Cruce (cea mai înalta distinctie a statului român) si cu medalia si titlul „Officier de l’Ordre des Arts et des Lettres”, din partea Ministerului Educatiei Nationale, Învatamântului Superior si Cercetarii din Franta. S-a nascut într-o familie de profesori de liceu. Tatal sau, Petru Apolzan, care a fost la un moment dat si inspector scolar, era originar din Sibiel, cu ascendenta în Apoldu de Jos. Mama sa, Sabina, centenara, profesoara de limba franceza, a fost profesoara lui Virgil Ierunca. În anul 1953, dupa arestarea parintilor sai din motive politice, a fost înfiat de bunicul matern si a luat numele acestuia, Manolescu. În 1956 Nicolae Manolescu a absolvit studiile preuniversitare la Liceul Gheorgeh Lazar din Sibiu. În 1962 devine licentiat al Facultatii de Filologie a Universitatii din Bucuresti. În 1974 a obtinut titlul de Doctor în Litere cu teza Opera lui Titu Maiorescu la Universitatea din Bucuresti. Teza de doctorat a stat la baza cartii sale Contradictia lui Maiorescu, o incursiune critica, un eseu biografic si psihanalitic, un exercitiu de hermeneutica necesar, întrucât studiile despre Maiorescu sufereau de politizarea excesiva. Cariera didactica universitara la Catedra de literatura româna a Facultatii de Filologie din Bucuresti începe în 1963; fiind numit profesor titular în 1990. A debutat cu cronica literara în Gazeta literara, acceptând întocmai cliseele dogmatismului realist-socialist, potrivit analizei lui Marian Nitescu. A devenit apoi cronicar literar al României Literare vreme de treizeci de ani, o buna parte din timp sub conducerea lui George Ivascu. A coordonat lucrarile Cenaclului de luni, la care au debutat majoritatea poetilor optzecisti pâna la desfiintarea acestuia, din ratiuni politice. Din 1990 a fost director si editorialist al revistei România Literara. Cronicar al revistei Contemporanul din 1962 pâna în 1972, perioada din care dateaza textele în care „limbajul, marcat de aceleasi poncife ale dogmatismului, capata o nota personala“ („Poetii nostri au constiinta ca exprima un umanism superior si, din aceasta perspectiva, ei simt nevoia sa reconsidere universul, traducând în mari simboluri ideile, valorile etice ale comunismului... etc.“, „Lauda creatiei“, Contemporanul, nr. 44, 1. nov. 1963), demonstreaza acelasi M. Nitescu. Cronicar al revistei România literara din 1972 pâna în 1989. În 1997 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar din 2005 a fost presedinte al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat editorial cu volumul Lecturi infidele în anul 1996. În anul 2008 a publicat Istoria critica a literaturii române, care poarta subtitlul 5 secole de literatura , în care a continuat eforturile de canonizare, cea de-a doua istorie a literaturii române de la origini pîna în zilele noastre, prima fiind cea scrisa de G. Calinescu. „Sa fim bine întelesi, eu scriu totul cu placere. Comanda, obligatia, e la origine, placerea vine pe parcurs. Când un editor mi-a propus recent sa-mi publice o serie de opere complete, am facut o socoteala si mi-au iesit, daca nu ma însel, vreo 70 de volume. Pe care, daca n-as fi fost constiincios, nu le-as fi scris in veci. Prima mea carte scrisa fara nici o constrângere, nici o comanda, nici o obligatie, e aceasta despre care am tot vorbit, «Scrisul si cititul»” (Nicolae Manolescu). Nicolae Manolescu a publicat peste 70 de volume. 1963- Primii nostri poeti; 1965- Literatura româna de azi, 1944-1964, în colaborare cu Dumitru Micu; 1966- Lecturi infidele, eseuri de critica si istorie literara. Debut editorial; 1968- Metamorfozele poeziei, un studiu foarte important, sinteza a poeziei române interbelice; 1968- Poezia româna moderna de la George Bacovia la Emil Botta. Antologie. La scurta vreme de la lansare, cartea a fost retrasa din librarii si topita. Editia a doua apare abia dupa 1990; 1970- Contradictia lui Maiorescu, monografie, eseu psihanalitica, biografie,istorie literara; 1971- 1988 - Teme, 7 volume de eseuri, critifiction; 1974- Prelegeri de literatura româna contemporana - autori si opere, 1944 - 1974, în colaborare cu Dumitru Micu; 1976- Introducere în opera lui Alexandru Odobescu, monografie critica; 1976- Sadoveanu sau utopia cartii, o monografie atipica, în stil manolescian a operei lui Mihail Sadoveanu; 1980- 1983 - Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, 3 volume. Poate cea mai cuprinzatoare sinteza asupra romanului românesc. Contine teoria celor trei vârste ale romanului, doric, ionic si corintic. Evident aceasta clasificare îsi are originea în stilurile coloanelor templelor din Grecia antica. Cele trei categorii corespund romanelor clasice, realiste sau omnisciente, romanelor la persoana I, si romanelor postmoderne; 1984- Julien Green si stramatusa mea; 1987- O usa abia întredeschisa; 1987- Despre poezie, editia a doua, Aula, 2002. O introducere în analiza poeziei cu speciile ei literare; 1988- Desenul din covor; 1990- Istoria critica a literaturii române, volumul I. De la Scrisoarea lui Neacsu din Câmpulung la perioada romantismului timpuriu si a literaturii post-pasoptiste, la Hasdeu si Alexandru Odobescu. Volumul I se închide cu capitolul dedicat romanului postpasoptist; 1991- Dreptul la normalitate: Discursul politic si realitatea, eseuri si editoriale pe teme politice publicate în revista România literara la începutul anilor 90; 1995- Cartile au suflet, volum care reia o parte din Teme; 1998- Începuturile literaturii artistice. Prima poezie lirica; 1998- Arhivele paradisului: un dialog cu Mircea Mihaies; 1999- Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romanului; 1999- Poeti romantici, prima parte din al doilea volum al Istoriei critice a literaturii române. Contine analize ale operei lui Vasile Cârlova, Ion Heliade Radulescu, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu si Vasile Alecsandri; 2001- Teme; 2001- Cronici literare - O panorama critica a literaturii române contemporane, 4 vol.; 2002- Literatura româna postbelica. Lista lui Manolescu, Editura Aula, trei volume, vol.I, Poezia, vol. II, Proza, Teatrul, vol. III, Critica, Eseul; 2003- Cititul si scrisul; 2003- Lectura pe întelesul tuturor; 2003- Inutile silogisme de morala practica; 2003- Poeti moderni; 2005- Decalogul criticii literare; 2006- Teme franceze; 2006- Cum citim; 2006- Andersen cel crud si alte teme; 2006- Începuturile literaturii artistice. Prima poezie lirica; 2008- Istoria critica a literaturii române; 2009- Viata si carti. Amintirile unui cititor de cursa lunga; 2011- Povesti pentru oameni mari; 2012- Cum se scrie un roman?; 2014- Istoria literaturii române pe întelesul celor care citesc; 2020- Istoria critica a literaturii române - 5 secole de literatura. A fost coautor la manualele de limba si literatura româna pentru clasele a IX-a (1977) si a XII-a (1979). În noiembrie 2023, la Gala Scriitorii Anului, Nicolae Manolescu a primit titlul de Cetatean de onoare al Municipiului Iasi. Prin plecarea la cele vesnice, am pierdut unul dintre cei mai mari critici ai literaturii române, un om cu o mare deschidere intelectuala, care a stiut întotdeauna sa faca diferenta între valoare si non valoare. Dumnezeu sa îl odihneasca în pace!
