Încrederea în oamenii si institutii reprezinta o componenta importanta a capitalului social („relatii sociale productive”/ „sociabilitate cu functie pozitiva”) care poate fi convertita în capital economic (afaceri, tranzactii comerciale, profit), capital politic (notoritate, intentie de vot, putere) sau în capital simbolic (prestigiu, relatii, influenta). Încrederea face posibila cooperarea, asocierea, solidaritatea, actiunea colectiva, toleranta. Pacea, securitatea sociala si institutiile puternice au ca fundament încrederea, cooperarea si solidaridatea între oameni. Democratia consolidata si economia de piata competitiva nu pot functiona în lipsa încrederii între oameni, în institutii, proceduri si conducatori. Sursele încrederii în oamenii si institutii se formeaza în timpul socializarii primare (familie, scoala, comunitate) si se consolideaza într-o societate libera, pasnica si incluziva. Lipsa afectivitatii, saracia, personalitatea autoritara a parintilor sau a educatorilor, reprimarea emotiilor, educatia discriminatorie, restrictiile privind relatiile cu alte persoane indiferent de motiv sadesc frica si neîncrederea copilului în ceilalti oameni. Din neîncredere apar frustrarea, intoleranta, discriminarea, conflictele si razboaiele. Daca familia, scoala si comunitatea ofera copilului sansa de a avea o viata decenta si o dezvoltare armonioasa, atunci exista perspectiva formarii unui adult încrezator, cooperant si tolerant cu ceilalti. Comunismul a diluat sentimentele de încredere, solidaritate si cooperare la nivelul societatii, relatiile bazate pe încredere reciproca fiind concentrate în cadrul familiei, între rudele apropiate si în comunitatile bazate pe ceea ce sociologul Emil Durkheim numea „solidaritate mecanica” specifica societatilor traditionale, de mici dimensiuni. Paranoia colectiva care luase amploare în anii ’80 era întretinuta si de frica existentei informatorilor si tehnicii de interceptare si supraveghere nu numai în grupul de munca, ci chiar si în familie. Unde-s doi, unul poate fi turnator/ informator la Securitate sau la comitetul de partid, se spunea pe atunci mai în gluma, mai în serios. Dupa colapsul comunismului în 1989, au fost lansate reforme pentru democratizarea societatii si liberalizarea economiei. Multe dintre acestea au esuat si pe motiv de neîncredere a oamenilor în valorile, principiile, institutiile „societatii deschise”. Neîncrederea în oameni si institutii a fost alimentata continuu de politicianismul, coruptia, nepotismele si clientelismul elitei conducatoare. Dupa 1990 am sperat sa avem oamenii noi în functiile de conducere, dar ne-am pricopsit cu nomenclaturisti si securisti reesapati din esaloanele doi si trei din ale defunctului regim. Promisiunile din campaniile electorale si programele de guvernare nu au fost respectate. Se guverneaza mai degraba în beneficiul oligarhiilor de partid si a clientelei de afaceri afiliate acestora, decât pentru bunastarea celor multi. Cu câteva exceptii, buna guvernare - capacitatea statului de a produce bunastare pentru un numar cât mai mare de oameni - ramâne un „concept pe hârtie”. Neîncrederea românilor în politicieni si institutiile publice se exprima si prin participarea scazuta la alegeri si „votul negativ”, de sanctiune a puterii. La întrebarea „în cine mai avem încredere” aflam raspunsuri din masuratorile efectuate de catre sociologi (barometrele de opinie publica) la anumite intervale de timp. În tarile occidentale, valorile sociale sau „mentalitatile sociale” (încrederea, solidaritatea, participarea, religiozitatea, toleranta etc.) sunt evaluate înca de prin anii ’80-90, când la nivel european a fost initiat un Grup de studiu al sistemelor de valori europene (European Value Systems Study Group) cunoscut astazi sub prescurtarea European Values Study-EVS. Inspirat de acest proiect european, profesorul Ronald Inglehart de la Universitatea Michigan (SUA) si echipa sa au demarat un proiect international de cercetare comparativa a valorilor sociale, politice, economice, religioase si culturale care opereaza în peste 120 tari, cunoscut sub numele World Values Survey-WVS. În prezent, WVS este cea mai mare investigatie necomerciala transnationala de serii temporale empirice referitoare la mentalitatile, credintele si valorile împartasite de oameni. În România dupa 1990, a functionat Barometrul de Opinie Publica-BOP finantat si proiectat de Fundatia pentru o Societate Deschisa care de-a lungul timpului a angrenat cercetatori prestigiosi în domeniul stiintelor sociale cu contributii în studiul evolutiei valorilor sociale. În anul 2020, un grup de sociologi specializati în studiul „mentalitatilor sociale românesti”, Bogdan Voicu, Horia Rusu si Claudiu Tufis, au publicat lucrarea „Atlasul valorilor sociale. România la 100 de ani” la editura Presa Universitara Clujeana, cu o prefata semnata de sociologul iesean Nicu Gavriluta. Potrivit sociologului Bogdan Voicu, încrederea în oameni este un liant al societatii, pe care se bazeaza cooperarea, actiunea comuna, dezvoltarea durabila. În anul 1993, doar 16- dintre români aveau încredere în ceilalti oameni, minimul de 12- fiind înregistrat în anul 2012 pe care îl asociem cu criza economica, iar maximul de 19- în anul 2005 asociat cu instalarea unei noi formule guvernamentale si perspectiva aderarii la Uniunea Europeana (2007). La 100 de ani de la Marea Unire, încrederea românilor în ceilalti oameni se situa la 12- din totalul respondentilor. În capitolul „Despre necesitatea încrederii în institutiile sistemului politic”, sociologul Claudiu D. Tufis subliniaza ca una din constantele vietii sociale în România postcomunista a fost încrederea în armata si biserica. În anul 2018, românii aveau cea mai multa încredere în armata (80-), învatamânt (70-) si biserica (69-); la polul opus în clasamentul încrederii se situau partidele politice (12-), parlamentul (18-) si guvernul (19-) - institutii fundamentale ale democratiei. Neavând încredere în semenii nostri este putin probabil sa avem încredere în institutii. „Din datele pe care le avem la dispozitie, în ultimii 25 de ani între 75- si 90- dintre români au declarat ca nu se poate avea încredere în oameni si ca e mai bine sa fim prevazatori în relatiile cu ceilalti” - precizeaza sociologul amintit mai sus. Din „Atlasul valorilor sociale...” aflam ca, indiferent de momentul în care au fost efectuate cercetarile pe baza de sondaj de opinie, 80- dintre respondenti declara ca este foarte bine si bine ca România sa aiba un sistem politic democratic, cu toate ca românii nu exclud si alte formule de guvernare: autoritara sau tehnocrata. Încrederea în oameni si institutii este influentata de performantele economice ale guvernarii, precum si de ciclurile electorale. Studiul mentioneaza si cotele ridicate de încredere ale românilor fata de institutii ca NATO, Comisia Europeana, Parlamentul European comparativ cu institutiile politice nationale. În mod paradoxal, neîncrederea românilor în ceilalti si în institutiile politice autohtone este compensata de încrederea ridicata în asa-numitele „institutii totalitare” (armata si biserica) si în institutiile internationale (NATO si EU). Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Directia Judeteana de Statistica Iasi si lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi
