Nimic mai firesc cu ocazia Zilei Nationale decât o discutie despre ce înseamna „sa fii român”. Evreu român. Dialogul este o stare de gratie. Nu e doar un schimb superficial si, de regula, ipocrit de vorbe ca în conversatiile zilnice, nici chestionarul tehnic al sociologului si, fireste, e departe de rutina provocatoare si lapidara a jurnalistului. Pentru dialog e nevoie de compatibilitate intelectuala si buna crestere, de atentie si tacere, de argumente si empatie. De asta e rar, iar cartile de entretiens avec… care pleaca de la radacinile socratice ale cunoasterii si au configuratia exemplara a celebrelor convorbiri ale lui Eckermann cu Goethe sunt mult mai mult decât transcrierile mecanice ale unor raspunsuri facute de un intervievator impasibil si sterp, interesat, de cele mai multe ori, sa vampirizeze simbolic faima sau inteligenta celui intervievat. Aceste carti ofera spectacolul schimbului de idei, de la egal la egal, al unor analize si reflectii, uneori polemice, dar întotdeauna interesante, care transgreseaza simpla curiozitate biografica sau bibliografica pe care interviurile obisnuite o prezinta. Citindu-le, ai senzatia frisonanta ca asisti la un turnir intelectual plasat fiind pe locurile de favoare ale tribunei si, cel putin pentru mine, astfel de carti ma incita si îmi dau de gândit, de unde, desigur, si nerabdarea de a le citi. Sorin Antohi, una dintre mintile stralucite ale intelectualitatii contemporane, a deschis, de mai bine de doua decenii, aceasta linie de abordare a dezbaterilor intelectuale si a descoperirii genealogiilor academice si ontologice ale unora dintre magistrii si prietenii sai, pe care i-a adus în fata publicului educat din România facându-i sa lumineze si sa nuanteze parcursul lor biografic si intelectual. Pe rând, Adrian Marino, Mihai Sora, Alexandru Zub, Virgil Nemoianu, Cioran sau Moshe Idel au fost protagonistii acestor dialoguri expresive în volume cu un minunat efect informativ si formativ, dar care contineau si o subtila pedagogie a ritualului dialogului între egali, consistent cultural, elegant si politicos, cu o nesmintita tinta polemica fata de harmalaia asurzitoare a discursurilor egocentrice, autiste si surde care ne înconjoara, cu atât mai mult cu cât, pe retelele de socializare, ciorovaiala vesela de obor face legea. Nu numai din ascendenta intelectuala „dialoghista” (ca fost membru al echipei revistei culturale „Dialog” a studentilor universitatii iesene), ci si din nesat de cititor asiduu al lui Sorin, am intrat în lumea fascinanta a celei mai recent publicate experiente de comunicare empatica realizata de el1, desi numele interlocutorului, Jean-Jacques Askenasy, nu-mi spunea nimic (între timp, am aflat, fireste, ca nonagenarul sprinten de azi, cu radacini profunde în România, e o celebritate mondiala în domeniul neurologiei si a neurostiintelor). Într-o carte de dialoguri te astepti sa gasesti povesti de viata, reconstituiri istorice sau confesiuni. E mai putin obisnuit sa folosesti un astfel de volum drept oglinda pentru a scruta în interiorul identitatii proprii, desi exact acesta este pariul autorilor, caci dialogul româno-evreiesc surprins aici nu are drept personaje neaparat pe cei doi interlocutori, ci ridica (sau, ma rog, adânceste) rezonanta la un alt nivel, cel identitar într-o subtila cautare, „dedramatizata”, a Celuilalt. Caci „identitatea proprie nu poate fi gândita decât relational si comparat, nu izolationist si abisal” (p.22), iar daca pentru Jean-Jacques Askenasy dubla apartenta româno-israeliana determina natural reflectia asupra fiecarei radacini identitare, la Sorin Antohi ar putea surprinde interesul pentru lumea si identitatea evreiasca în contextul în care se trage din satul razasesc Antohesti, din judetul Bacau, cu ascendente mai profunde poate în lumea greceasca, de unde venea familia bunicii paterne. Oricât de surprinzator ar parea deci pentru unii, în ciuda poate a unor trasaturi care ar putea sugera asta, Sorin Antohi nu are cu lumea evreiasca decât legaturi livresti, adânci si speciale, carora le-a dedicat o sectiune în consistenta prefata care însoteste acest volum. Literele ebraice aurite din sinagoga, care l-au fascinat pe tatal sau când era copil, interactiunea politico-administrativa a bunicului liberal, primar în Târgu-Gloduri, localitate bacauana cu o semnificativa comunitate evreiasca, fascinatia pentru mistica iudaica si lunga prietenie, umana si intelectuala, cu Moshe Idel i-au consolidat apetitul pentru aceasta cultura si civilizatie, iar întâlnirile cu medicul si profesorul Askenazy au însemnat o dublare a cunoasterii teoretice si metafizice cu realitatea politica, culturala, urbanistica si umana a Israelului contemporan. Fascinat de tema nesigurantei identitare si de mecanismul urii de sine, Sorin Antohi a pus în scena, în oglinda, prin acest dialog o foarte sugestiva confruntare a celor doua identitati, ambele marcate de tarele amintite, la finalul careia întrevedem, dincolo de clisee, de stigmate sau tapi ispasitor, un liman linistitor, cel al diversitatii omenesti. Pentru ca, lasând la o parte intriga fascinanta si neobisnuitele patanii ale interlocutorului (pe care le voi detalia ceva mai târziu!), aceasta carte deconstruieste prejudecatile si obsesiile seculare ale celor doua comunitati, una despre cealalta sau fiecare despre sine, aducându-le la un firesc numitor comun, cel al oamenilor si al individualitatilor. Pentru ca da, privindu-se în oglinda, fara blocaje esentialiste si fara prejudecati, oamenii sunt ceea ce sunt: unii buni, alti rai, zgârciti, generosi, ticalosi, curajosi, slabi, omenosi, straluciti, imbecili, lasi, saritori, exploatatori, vindecatori etc., etc. Nu sunt toti hoti sau camatari, ci doar uscaturile inevitabile pe care le are orice neam. Aceasta trezire din aburul generalizant al stereotipurilor ar trebui sa fie principalul câstig al dialogului sincer, câteodata abraziv, câteodata tandru al celor doi iubitori de cultura româna si evreiasca, traitori la Bucuresti si Tel Aviv. La întrebarea „cum sunt evreii”, care l-a macinat de mic pe Sorin Antohi, a primit un raspuns rabinic de la tatal sau („evreii sunt ca noi, chiar daca unele elemente din ceea ce sunt, spun, fac ei par sa fie altfel”) (p.36). Iar înteleptul Simion Kaufmann, supravietuitor al Holocaustului si multi ani presedinte al Comunitatii Evreiesti din Iasi, i-a dat, cu aceeasi finete rabinica, o lectie de viata de neuitat: la finele unei stralucite conferinte despre profetismul iudaic, tinuta de Sorin, în anii 80, la Sinagoga Mare, domnul Kaufmann i-a facut la final cadou o întâlnire cu un activist evreu de la Bucuresti, fost tortionar ideologic al Regiunii Suceava, la acel moment gures pensionar care coordona „Revista Cultului Mozaic” sugând dezinvolt beneficii si de la statul comunist român si de la cel israelian. Ce i-a spus subtilul pedagog? „Ca sa nu fiu orbit de admiratia mea pentru nebiim2 si pentru poporul evreu, era bine sa vad si un evreu ticalos” (p.38). La întrebarea „cum sunt românii?”, profesorul Askenasy raspunde cu umor: dezbinati si în Israel, unde valurile succesive de emigrare, care au adus cam 400.000 de evrei, au dat nastere la vreo 54 de organizatii pe care, daca le întrebi, vei auzi ca sunt „singurele reprezentative”, desi au între 6 si 20 de membri. „În anul 2002 - povesteste profesorul, cu tâlc -, a luat fiinta AMIR (în traducere, Organizatia Celor Veniti din România). Ea are în statut sa creeze un muzeu al israelienilor veniti din România. Pâna azi, în ciuda faptului ca au primit 24 de milioane de shekeli în acest scop, muzeul nu exista. Fara comentarii” (pp.220-221). Este observatia adânca a unui eminent specialist în neurologie despre care, în România, se spunea: „medic bun, dar evreu”, iar în Israel, unde fugise ca sa se simta si el „majoritar”, se spune altfel: „medic bun, dar e român”. (Continuarea în editia din 8 decembrie a Ziarului de Iasi) 1 Oameni si patrii. Istoriile si geografiile identitatii, Sorin Antohi în dialog cu Jean-Jacques Askenasy, Iasi:Polirom, 2021, 278 p. 2 Profeti. Nevi’im, „Cartea Profetilor” este sectiunea secunda a Bibliei Evreiesti (Tanakh), între Torah si Ketuvim Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Nationale, Filiala Iasi si scriitor
