Oare cum e sa pleci din cel mai mare oras al lumii si sa te muti în Iasi? Japonezul Kohhei Shoji, venit tocmai din Tokyo, studiaza de doi ani medicina generala la Universitatea de Medicina si Farmacie “Gr. T. Popa” (UMF) Iasi, îndragostindu-se între timp de tot ce înseamna cultura româneasca. Povestea acestuia, în rândurile de mai jos. Desi repeta primul an universitar, întrucât nu a reusit sa promoveze examenele de la facultate, tânarul în vârsta de 20 de ani este optimist si considera ca treptat va reusi sa faca fata tuturor provocarilor din Iasi. “Sunt înca în primul an din cei 6 de medicina. Repet primul an. La început, am fost uimit de procesul de educatie, aici pornesc de la cunostinte introductive pentru a permite studentilor straini sa se adapteze, apoi se trece dramatic la un nivel avansat, probabil pentru a-si atinge scopul de standard international. Desi programul este în engleza si am avut o relatie buna cu profesorii, nu am reusit obtin rezultatele dorite. Acum am mai multi colegi japonezi, si sunt sigur ca va fi mai bine. Personal, simt ca libertatea de exprimare de aici ajuta pe oricine sa dobândeasca niste , care sunt importante pentru a comunica cu viitorii pacienti” a declarat Kohhei Shoji. Cum arata viata japonezului în Iasi Timpul pe care asiaticul îl petrece în Iasi este comparat cu o poveste, asa cum sustine chiar acesta. Cei mai buni prieteni îi sunt compatriotii stabiliti în Iasi, însa Kohhei socializeaza mult si cu iesenii. “Am fost 8 japonezi anul trecut, si au mai venit înca 13 anul acesta. Dintre acestia, 6 au ajuns în anul II, unul a abandonat, si mai sunt eu, care repet anul. Avem grupuri de ieseni si japonezi pentru a ne organiza, prin urmare fiecare membru îi ajuta pe ceilalti trimitând sugestii sau trimitând materiale într-un chat. Prin rezolvarea problemelor sau lucrul în echipa, sunt evidentiate datoria si responsabilitatea noastra, se spune ca viata unui om decide destinul unei nave, nu? Timpul de aici trece ca într-o poveste, visez cu ochii deschisi, încerc sa învat franceza... Si ascult muzica”, a adaugat studentul japonez. Tânarului nu îi este dor de casa: “Oamenii sunt mult mai indiferenti” Kohhei a subliniat ca, în ciuda faptului ca familia i-a ramas în Japonia, parintii fiind cei care îl sustin financiar, nu îi este dor de casa. ”Nu mi-e dor de Tokyo, uneori îmi amintesc de cultura noastra, în special de dieta si rutina zilnica, dar cam atât. În plus, din moment ce în timpul liceului am fost educat într-o scoala internationala, adica într-un mediu multicultural, care era aproape de cultura vest-europeana…. este în regula”, spune el. „Viata din Japonia mi s-a potrivit pâna într-un punct. Pentru ca Japonia este un pionier al revolutiei tehnice, oamenii sunt mult mai indiferenti acolo si nu se mai bazeaza unii pe altii, mai ales în mediul urban. La tara vad mai multe asemanari în ceea ce priveste umanitatea. Am fost o singura data acasa anul acesta, din cauza preocuparilor legate de rudele mele în vârsta - unele dintre ele ajung la 90 de ani -, si voi mai merge la Anul Nou. În mod traditional japonezii sarbatoresc acest eveniment, deoarece majoritatea dintre noi suntem non-religiosi. Sau „apatheisti”. Atentie, nu atei... (n.r. - Apatheismul este un „curent” modern caracterizat prin apatie fata de credinta si necredinta în zei. Un apateist pur si simplu nu-i pasa daca exista sau nu este Dumnezeu). Altfel, as vrea sa ma pregatesc pentru examene în aceasta iarna si sa sarbatoresc atât Craciunul, cât si ziua mea de nastere singur...”, ne-a destainut japonezul. Asta pentru ca, adauga, „anul trecut, fosta mea iubita românca a venit la mine în apartament sa pregateasca un tort pentru a-mi sarbatori ziua de nastere”. Vrea sa devina ofiter Dupa finalizarea studiilor, japonezul are de gând sa devina ofiter al Garzii de Coasta sau al Rezervei Navale din Japonia. “Scopul meu principal este sa trec în anul urmator si sa absolv, dar cea mai mare dorinta pentru viitor este sa devin ofiter al Garzii de Coasta, sau al Marinei Comerciale la „mâna a doua”, cât si al Rezervei Navale din Japonia. Sunt îngrijorat de situatia politica din zona noastra, din jurul Japoniei, de conflictul dintre Taiwan si continentul comunist”, mai spune. „M-am gândit ca ar fi mai bine sa devin lider si sa dau ordine celorlalti, decât sa urmez ordinele ca un simplu marinar, din moment ce relatia ierarhica a fost accentuata sever în tarile asiatice. Pentru a aplica ca ofiter, voi obtine mai întâi diploma de licenta la absolvire, imediat dupa înscriere. Doi dintre profesorii mei, în Informatica Medicala si Biostatistica, au avut privilegiul de a deveni ofiter de armata fiind student universitar. În plus, admiram sa devin ofiter înca din copilarie, asa ca m-am gândit ca a deveni ofiter de marina ar putea fi o ocupatie potrivita pentru a afirma acest lucru. În plus, în calitate de functionar public, s-ar putea sa am sansa de a fi numit pentru o detasare la Ministerul Afacerilor Externe, ceea ce înseamna ca as putea detine si statutul de diplomat”, ne-a destainut Kohhei planurile sale de viitor Studentului îi place cozonacul cu rahat: ”Sunt un copil rasfatat” În ceea ce priveste gastronomia din “tara adoptiva”, studentul se declara multumit, considerând ca studentii de aici îl motiveaza sa devina mai putin pretentios. “Cel mai mult îmi place cozonacul cu rahat si vinul rosu. Dar manânc cam orice, sau încerc. Îmi place mult si ceaiul, evit oricum supermarketurile, din cauza stilului de viata sanatos, si al inflatiei, care este prea mare. Câteodata ma simt foarte rusinat pentru ca sunt un copil rasfatat… Si mi-am dat seama ca elevii români au trecut prin momente dificile, luptând sa obtina chiar si bursa. Unii platesc taxa de scolarizare, care desi este mult mai mica decât a studentilor internationali, nu sunt în stare sa o plateasca imediat, din moment ce am auzit ca majoritatea nu sunt suficient de bogati pentru a plati respectiva suma. Eu vad ca lucreaza la propriile proiecte academice, dar si muncesc în timpul weekendului lor, exact ca vechii marinari japonezi, despre care se spune ca nu au sâmbata si duminica. Am învatat câteva lucruri despre cum sa ma comport si de la iubita mea românca. Dar care, dupa doua luni, s-a despartit de mine. Am suferit… Aici vad ca trebuie sa fii extrem de amuzant, si de popular, lucruri care în cultura japoneza nu prea este acceptat”, a mentionat Kohhei motivul deceptiei sale.
