Un grup de oameni de afaceri din regiunea Nord-Est, de la intersectia României cu Republica Moldova si Ucraina, s-au gândit ca, pentru a-si rezolva problema transportului ieftin de cereale pâna la Dunare, sa dezgroape un proiect vechi de aproape 100 de ani: Prutul Navigabil. Ultimul care s-a preocupat de acest proiect a fost Ceausescu, însa el data din anul 1926, când era desenat pentru a avea o anvergura mult mai mare. Care e utilitatea acestui proiect, asa cum o vedea Gelu Tofan: s-ar scoate de pe sosele cele câteva zeci de mii de camioane anual care aduc cerealele din Nord catre Dunare * transportul ar fi de circa 3 ori mai ieftin * s-ar putea adresa inclusiv firmelor din Ucraina (mari exportatoare de cereale) care n-ar mai trebui sa ocoleasca Republica Moldova pe rutier, s-ar adresa chiar Republicii Moldova * Ar putea avea 4-5 ecluze si circa 2 hidrocentrale (nu mai mult, întrucât diferenta de nivel de la intrarea Prutului în tara si pâna la Dunare e mica) * ar putea revigora porturile Galati si Braila, ar putea pune pe harta niste porturi de agrement pe ambele maluri * ar putea asigura, pe anumite portiuni, ”înteparea” unor sisteme de irigatii pe ambele maluri. Proiectul putea/poate fi pus într-un context mult mai larg: mai jos, harta pe care lucrase guvernul comunist al anilor 70, care avea la baza harta proiectului din 1926: când proiectul – gândit între România si Polonia – se voia o legatura directa între Marea Baltica, prin Vistula, si Marea Neagra, prin Prut si doua canale de legatura spre Vistula. Mai mult, pe cursdeguvernare
