Casa FILIT din Piata Unirii a gazduit miercuri, de la ora 18, întâlnirea Scriitori în Centru, care i-a avut în prim-plan pe Radu Paraschivescu si Auður Ava Ólafsdóttir. Publicul a aflat de ce scriu cei doi autori, ce se ascunde în spatele pasiunii pentru proza, care este relatia acestora cu poezia si cum au luat nastere volumele „Podul Diavolului” si „Miss Islanda”. Auður Ava Ólafsdóttir a adus Islanda mai aproape de noi. Este romanciera, dramaturga si profesoara islandeza de Istoria Artei. A primit Premiul pentru literatura a Consiliului Nordic pentru „Hotel Silence”, în 2018, si Premiul Médicis pentru literatura straina pentru „Miss Islanda”, în 2019. Lucreaza ca profesor asistent de Istoria Artei la Universitatea din Islanda, iar pentru un timp a fost directorul Muzeului de Arta al Universitatii. Ultimele sale romane sunt „Miss Islanda” (2018) si „Animal Life” (2020). Radu Paraschivescu este prozator, traducator si jurnalist român. A tradus 123 de carti ale autorilor britanici, canadieni si francezi, precum James Joyce, James R. Wallen, Jonathan Coe, David Lodge si Virginia Woolf. A debutat cu doua romane, „Efemeriada” si „Balul fantomelor”, un volum de povestiri despre Bucuresti, „Bazar bizar”, si unul de eseuri despre necinstea în sport, „Fanionul rosu - 2005”. Printre ultimele sale volume se numara „Noi suntem români (nimeni nu-i perfect)” (Editura Humanitas, 2022), „Podul diavolului” (Editura Humanitas, 2022) si „Garoafe la bordel” (Editura Humanitas, 2023). Cum a început totul? Evenimentul, moderat de Gabriela Vieru, a debutat simplu si cuprinzator, cu întrebarea „De ce scrieti?”. Invitatii au explicat publicului ce i-a facut sa scrie pentru prima data, de ce, pentru cine si, mai ales, ce îi motiveaza sa creeze în continuare. “Cel mai bun raspuns e «de ce nu?». Am fost traducator o vreme si m-am întrebat cu tot narcisismul de care am fost în stare, «de ce sa ramân traducator, de ce sa nu scriu si eu?». Adica, daca altii reusesc, de ce nu as reusi si eu? Asa se face ca am debutat cu o carte foarte proasta. Întrebarea ar trebui sa fie «de ce dupa un debut atât de prost am continuat sa scriu?»“, a mentionat Radu Paraschivescu. Orgoliul zodiei l-a obligat sa continue, spune acesta, înaintând atât cu scrisul, cât si cu tradusul. Îi place sa scrie, pentru ca a crescut cu povesti, povesti care evadau din rama traditionala a basmului, pentru ca tatal sau le malforma cu buna stiinta. „Alaturi de balaur mai aparea si câte un secreatar de partid. Erau povestiri cosmetizate profund, în asa fel încât sa ma deprinda cu mai multe lumi. Crescând cu povestile altora, mai ales cu ale parintilor, dar si ale literaturii pentru copii, m-am gândit ca, poate, nu ar fi rau sa încep sa spun si eu povesti, pentru ca lumea e prea frumoasa cu toate urâteniile ei si viata prea scurta ca sa nu le povestesti”, a explicat scriitorul. Auður Ava Ólafsdóttir întelege si analizeaza lumea prin scris. Ea aseamana viata cu vremea din Islanda: haotica. „Niciodata nu stii ce urmeaza si scriu pentru ca încerc sa organizez acest haos. Un roman nu este niciodata întreaga realitate, este doar un fragment. Într-un roman reduci, oarecum, dimensiunile realitatii, astfel încât sa le poti prezenta cititorului. Spre deosebire de viata, în roman exista un început si un sfârsit, exista acest sens al unui întreg si, oarecum, scriu pentru a ma linisti, pentru a-mi calma sufletul”, a subliniat aceasta. Scriitoarea islandeza spune ca nu a început sa creeze pâna nu a trait îndeajuns de mult, astfel încât experienta si suferinta prin care a trecut sa poata fi integrate în opera sa. „În momentul în care scrii, ai acest sentiment de libertate, pentru ca poti crea lumi întregi si esti foarte liber. Este, de asemenea, si o responsabilitate, pentru ca ceea ce scrii poate deveni realitate în viata cititorilor. De aceea, scriu despre cum sa supravietuiesti, nu despre cum sa mori”, a precizat Auður Ava Ólafsdóttir. Auður Ava Ólafsdóttir: „Când scrii despre lumina introduci elemente întunecate” Înca de la începutul întâlnirii, Auður Ava Ólafsdóttir a spus ca îi place lumina de la Iasi. Însa, cum influenteaza lumina, clima si natura scriitura autoarei islandeze? „Lumina este importanta pentru mine, eu venind din acel spatiu nordic, unde contrastul dintre lumina si întuneric devine foarte important. Natura este foarte importanta pentru noi. Daca esti în orasul Reykjavik, de exemplu, si mergi doar 10 minute în afara orasului, deja esti în pustietate. Niciodata nu folosesc natura în romanele mele ca pe un fundal frumos. Folosesc doar elementele din natura de care am nevoie. Am scris un întreg roman despre lumina, care nu a fost tradus înca în limba româna, se numeste «Adevarul despre lumina». Personajul principal este o moasa, pentru ca în cultura noastra, moasa este mama luminii. Este un roman care este construit pe baza contrariilor, este despre lumina. Însa, atunci când vrei ca scrii despre lumina introduci elemente întunecate, ca atunci când vrei sa scrii despre viata si introduci moartea în romanul respectiv”, a specificat scriitoarea islandeza. Radu Paraschivescu: „Exista o explozie de clisee” Prozatorul, traducatorul si jurnalistul român si-a demonstrat de-a lungul timpului pasiunea pentru limba româna. El spune ca scrie romane pentru a se îndeparta de fascinatia maladiva pentru felul în care limba româna este batjocorita în ziua de azi. „Totul a plecat din scoala primara, când am avut o învatatoare care habar nu avea nimic despre limba româna. Ne învata niste lucruri care erau rasparul gramaticii limbii române. Încet-încet, am ajuns ca am grija ce vorbesc si în ce fel, iar mai târziu am ajuns sa consider extrem de important felul în care folosesti toate palierele limbii române”, a povestit acesta. Radu Paraschivescu considera ca în anul 2023 traim un paradox în ceea ce priveste limba româna. „Înainte de 1989 existau cuvinte tabu, interzise, pe care nu aveai voie sa le folosesti, care erau taiate în traduceri, erau înlocuite cu forme neconvenabile, dar bune ideologic. Acum, dupa 1990, avem voie sa folosim toate cuvintele, toate culorile, toate aromele. Paradoxul este ca taman în perioada asta exista o explozie de clisee, o explozie de calchieri si o explozie de exprimari pe linia minimei rezistente”, a mentionat scriitorul. Proza sau poezie? În ceea ce priveste proza si poezia, cei doi invitati de la FILIT au marturisit ca cea dintâi ofera garantia de vandabilitate si chiar a rezistentei mai mari în timp. În ceea ce priveste cititul poeziilor, Radu Paraschivescu a explicat ca unul dintre motivele pentru care prefera proza este faptul ca a crescut cu povesti. „Întrebarea pe care o auzeam de la unii profesori în scoala, «despre ce e vorba în acesta poezie?», mi se pare una dintre cele mai mari stupizenii din istoria scolii. Nu trebuie sa gasesti un fir într-o poezie, nu trebuie sa o povestesti, sa însiri tablourile care îti apar pe ecranul mintii în timp ce o citesti. Poezia e fior, sensibilitate, emotie si impresie fulgeratoare, însa nu e poveste”, a afirmat acesta. Auður Ava Ólafsdóttir are un singur volum de poezii, pentru ca în Islanda nu esti considerat scriitor, daca nu ai cel putin un volum de poezii. „Am scris si eu un volum de poezie si a fost publicat în primul an în care a aparut si un roman tradus. Acel volum tradus în Franta a fost vândut în 300.000 de exemplare, iar cel de poezie a fost vândut în Islanda în doar 28 de exemplare. Atunci când a murit mama, am descoperit ca ea cumparase 10 din cele 28 de volume de poezii”, a povestit scriitoarea islandeza. „Podul Diavolului” si „Miss Islanda” Inspiratia pentru cartea „Podul Diavolului” a aparut în urma unei vacante în sud-vestul Frantei, unde Radu Paraschivescu a descoperit chiar Podul Diavolului, devenit apoi titlul volumului sau. Dupa cinci ani de la vizita sa în Franta, a început sa scrie. Stia de unde pleaca, dar nu stia care va fi finalul, acesta fiind unul dintre defectele sale, explica autorul. „Am început o poveste cu un narator omniscient, la timpul prezent, iar pe masura ce scriam, mi-am dat seama ca o singura voce în roman ar putea fi plictisitoare sau insuficienta, asa ca am mai adaugat o voce. Astfel, a aparut o cercetatoare si o carte despre poduri, mistere si blesteme. Capitolele din carte care descriu întâmplarile sunt contrapunctate de mici capitole despre poduri, de non-fictiune, de cercetare arhitecturata, care sunt, fireste, scorneli. De ce sa fie doar doua voci si nu trei? Am introdus vocea unui criminal si a virat acest roman, care plecase ca o poveste semiidilica despre sud-vestul Frantei într-un soi de roman cvasipolitist în care apar si crime”, a povestit Radu Paraschivescu. „Miss Islanda” prezinta povestea unei scriitoare din anul 1963, iar Auður Ava Ólafsdóttir a dedicat acest roman tuturor oamenilor talentati care au ramas întotdeauna în umbra. „Am hotarât ca este loc pentru un asemenea roman în care sa fie vorba despre o scriitoare foarte talentata, care ar fi putut exista în realitate, desi ea a fost doar inventia mea. Pentru ea era mai important sa scrie decât sa fie o scriitoare”, a mentionat Auður Ava Ólafsdóttir. Evenimentul Scriitori în Centru s-a încheiat cu întrebari din partea publicului si cu o sesiune de autografe. FILIT 2023 În perioada 18-22 octombrie 2023, se desfasoara cea de-a XI-a editie a Festivalului International de Literatura si Traducere. Au loc peste 130 de evenimente la care vor participa invitati din 25 de tari, întrucât, timp de cinci zile, Iasul devine epicentrul întâlnirilor dintre pasionatii de literatura, scriitori, traducatori, manageri culturali, editori, jurnalisti, muzicieni, fotografi si activisti din întreaga lume. FILIT este organizat anual de Muzeul National al Literaturii Române din Iasi si este finantat de Consiliul Judetean Iasi. Editia din acest an se desfasoara sub înaltul patronaj al Reprezentantei Comisiei Europene în România si sub patronajul Comisiei Nationale a României pentru UNESCO. Pentru mai multe detalii despre invitati, program si evenimente, puteti accesa site-ul oficial al festivalului la www.filit-iasi.ro.
