Andrei Pavel, 53 ani, Galati: ”Pentru ca tuseam fara motiv de câteva saptamâni, mi-am facut o internare de zi la Spitalul de Pneumoftiziologie, ca sa vad ce se întâmpla. Am facut o serie de investigatii, analize de sânge, radiografie pulmonara si o ecografie abdominala, medicul radiolog spunându-mi ca tusea poate sa apara si în bolile digestive, cum ar fi boala de reflux gastroesofagian. La ecografie medicul radiolog mi-a spus: ”Stiti ca aveti ficat gras”. Nu stiam si nici nu mi s-a spus ce înseamna si ce sa fac în continuare. Un coleg de serviciu mi-a spus ca nu ar fi rau sa vin la Institutul de Gastroenterologie de la Iasi ca sa vad ce probleme pot avea din cauza ficatului gras”. Sef lucrari Dr. Irina Ciortescu, medic primar gastroenterolog, Institutul de Gastroenterologie si Hepatologie Iasi: ”Într-adevar, este foarte bine sa veniti sa va faceti toate investigatiile pentru a vedea care este starea ficatului dvs. Ficatul gras sau steatoza hepatica este o afectiune datorata acumularii de grasimi în ficat într-un volum de peste 10- din suprafata organului. Este o afectiune frecventa, fiind întâlnita la aproximativ o treime din populatia tarilor occidentale. Exista doua tipuri de steatoza hepatica, în functie de cauza (etiologie): steatoza hepatica alcoolica, provocata de consumul de alcool (peste 20g alcool/zi în cazul femeilor, respectiv 30g alcool pur/zi în cazul barbatilor) si steatoza hepatica nonalcoolica, asociata cu o serie de afectiuni precum: diabetul zaharat, scaderea tolerantei la glucoza oral sau insulinorezistenta, dislipidemiile (cresterea colesterolului si sau trigliceridelor în sânge), infectiile virale cronice (infectia cu virus hepatitic B sau C), bolile metabolice (de exemplu, Boala Wilson), administrarea unor medicamente, sarcina. Desi steatoza non-alcoolica este mai frecventa la pacientii diabetici, obezi sau supraponderali, exista si persoane cu greutate normala, nediabetici care pot prezenta ficat gras, motivul pentru care anumite persoane dezvolta steatoza nonalcoolica nefiind pe deplin cunoscut. Cresterea în dimensiuni a ficatului (hepatomegalia) nu are simptome specifice, dar în unele cazuri persoanele afectate pot simti: oboseala, lipsa de energie, extenuare, durere abdominala, o usoara inflamare în partea dreapta a abdomenului, însotita de durere subcostala, lipsa poftei de mâncare, pierdere în greutate, greata. Steatoza hepatica poate fi banuita la analizele de rutina, daca probele hepatice, glicemia sau grasimile în sânge sunt modificate. O importanta deosebita o are istoricul de boli în familie, astfel, risc mai mare de steatoza hepatica o au persoanele cu rude diagnosticate cu diabet zaharat, boli cardiovasculare, boli hepatice. Analizele hepatice normale, glicemia, colesterolul si trigliceridele normale nu exclud steatoza hepatica, afectiunea poate fi identificata prin ecografie abdominala, ca si în cazul dvs. Pentru diagnosticul de steatoza hepatica sunt necesare culegerea de date referitoare la afectiunile pacientului si ale rudelor acestuia (anamneza), un examen clinic, facut de medicul de familie sau de specialist pentru depistarea semnelor de dislipidemie, a maririi de volum a ficatului si, în special, aprecierea corecta a starii de nutritie (calcularea indicelui de masa corporala utilizând greutatea si înaltimea dar si masurarea pliului cutanat pentru depistarea obezitatii segmentare), analize de sânge si ecografie abdominala. În cadrul bilantului sanguin sunt utile valorile enzimelor hepatice (se urmaresc îndeosebi enzimele ALT, AST si GGT), ale lipidelor serice (colesterol, trigliceride), ale glicemiei (glucoza serica) si se verifica si markerii virali (Ag HBs, anticorpii Anti VHC). Valorile normale ale acestor analize nu exclud diagnosticul de steatoza hepatica. Examenul ecografic este cel care pune diagnosticul de steatoza hepatica. Aceasta investigatie este neinvaziva, are o sensibilitate crescuta si se poate face atât de medicul de familie, medicul imagist (radiolog) sau de medicul gastroenterolog. Dupa caz, în special la pacientii obezi, la care ecografia poate fi dificil de efectuat din motive tehnice, se poate face tomografie computerizata (procedura ce iradiaza pacientul) sau IRM (investigatie neiradianta dar scumpa). În cazul în care se depisteaza ecografic steatoza hepatica sunt recomandate teste prin care se poate cuantifica gradul de steatoza si foarte important gradul de fibroza hepatica (biopsie hepatica, procedura invaziva, nerecomandata de rutina sau teste neinvazive, teste de sânge si teste de elastometrie hepatica sau de masurare a rigiditatii hepatice). Pacientul cu steatoza hepatica, fara fibroza, are un risc scazut de evolutie spre ciroza si sau cancer hepatic. Daca testele de rigididate hepatica (Fibroscan) depisteaza fibroza, monitorizarea pacientului cu steatoza trebuie sa fie mai frecventa pentru a depista din timp complicatiile acestei afectiuni. Trebuie sa stiti ca majoritatea pacientilor cu ficat gras nonalcoolic nu vor avea nicio complicatie, în schimb la cei cu fibroza avansata riscul de cioroza si/sau cancer hepatic este crescut, comparativ cu populatia generala. Tratamentul steatozei hepatice (alcoolica sau nonalcoolica), presupune evitarea consumului de alcool, scaderea în greutate, corectarea dislipidemiei si a glicemiei, adoptarea unui stil de viata sanatos. În concluzie, steatoza hepatica (ficatul gras) este o afectiune frecventa, de cele mai multe ori asimptomatica si de aceea nediagnosticata, care poate evolua spre doua complicatii majore: ciroza si/sau cancerul hepatic. Pacientii diabetici, obezi, dislipidemici sau cu istoric familial de diabet, boli cardiovasculare au indicatie de ecografie abdominala. Pacientul diagnosticat cu steatoza hepatica trebuie sa efectueze teste de masurare a fibrozei hepatice, teste ce sunt non-invazive si se pot efectua în regim de internare de zi la Institutul de Gastroenterologie din Iasi , la pacientii asigurati. Legatura cu medicul gastroenterolog trebuie mentinuta permanent pentru a diagnostica din timp complicatiile steatozei hepatice”.
