Multi cred ca naivitatea este un sinonim pentru prostie. Exista o parere ca prostia înseamna a nu sti si a nu întelege ceva. De asemenea, atunci când vorbim despre prostie, vorbim despre un grad scazut de inteligenta, lipsa de inteligenta, ilogicitatea actiunilor unei persoane sau a cuvintelor sale. Dar credem ca prostia este, în primul rând, lipsa de dorinta a unei persoane de a gândi. Deci, un fel de lenea mintii. Luam prânzul cu niste amici, în timp ce stirea despre batrâna de 88 de ani din Buzau escrocata prin metoda Pomana era difuzata la una din televiziuni. Cum se întâmpla în astfel de cazuri, când prânzul cu amicii, mai ales duminica, devine si un prilej bun pentru a despica orice subiect în patru, stirea a generat discutii aprinse între noi: cum se pot lasa atât de usor pacaliti vârstnicii când au atâta experienta de viata si întelepciune? Cine se face vinovat în asemenea situatii? Escrocul, saracia, politia, pensiile mici, politicienii carora nu le pasa de seniori, singuratatea sau chiar naivitatea de care dau dovada multi dintre semenii nostri? Unul din amici a întrebat usor derutat: oare naivitatea nu e sinonima cu prostia? Multi cred ca naivitatea este un sinonim pentru prostie. Exista o parere ca prostia înseamna a nu sti si a nu întelege ceva. De asemenea, atunci când vorbim despre prostie, vorbim despre un grad scazut de inteligenta, lipsa de inteligenta, ilogicitatea actiunilor unei persoane sau a cuvintelor sale. Dar credem ca prostia este, în primul rând, lipsa de dorinta a unei persoane de a gândi. Deci, un fel de lenea mintii. Se întâmpla sa nu stim ceva sau sa nu întelegem ceva, e posibil ca sa întelegem bine o situatie, dar alta sa depaseasca puterea noastra de întelegere, asa ca putem lua decizii prostesti din când în când. La urma urmei, sunt situatii când toata lumea poate actiona gresit, oamenii cu niveluri diferite de inteligenta nu vor putea sa explice cu adevarat de ce s-au comportat ciudat într-o anumita conjunctura. Totusi, cumva aici e nevoie sa separam prostia, sa zicem, situationala, pe care o putem experimenta toti într-un moment al vietii, de prostia constanta, care devine o trasatura de baza a unor oameni. Si acest lucru se poate face daca delimitam oamenii care gândesc de cei care nu vor sau nu sunt în stare sa faca acest lucru, sau nici nu vor si nici nu pot. De ce o persoana nu ar vrea sa gândeasca? Pentru ca, de regula, asa cum afirmam, îi este prea lene sa o faca. Einstein spunea: „Cea mai mare dovada de prostie este sa faci acelasi lucru si sa speri la un rezultat diferit.” Si în ce caz o persoana va face acelasi lucru si se va astepta la un nou rezultat? Doar daca nu se gândeste la ceea ce va face, pentru ca nu are o astfel de nevoie, persistând în aceeasi greseala, sau pentru ca viata nu l-a lovit puternic pentru rezultatul gresit anterior. Iata-o, ca un fel de zombi, care repeta aceleasi actiuni si, în niciun caz, nu analizeaza tiparul rezultatului. A nu te gândi, de pilda, la ceea ce citesti este ca si cum nu citesti. A nu învata din greseli, repetându-le la infinit, presupune ca nu întelegi diferenta dintre bun si rau. Prostia presupune incapacitatea de sinteza astfel ca cei loviti de acest „virus” trateaza orice informatie care le vine foarte simplu: cred sau nu. Toate sunt fie complet adevarate, fie complet false. Nu exista nuante, conjuncturi, interpretari. Daca o persoana, de pilda, minte într-o situatie, atunci prostul va considera tot ceea ce va spune celalalt ca fiind minciuna, nu va separa utilul de daunator, nu va întelege contextul în care omul a fost nevoit sa minta, pentru ca nu este obisnuit sa faca asta si nici nu se oboseste sa înteleaga. Încearca sa-i explici: va deveni nervos, te va insulta, pentru ca motto-ul lui este „Eu stiu totul!” si nu accepta sfaturi. E si motivul pentru care întelepciunea populara te sfatuieste sa nu te certi cu prostul niciodata, fiindca învinge. Daca esti naiv, atunci asta va trece dupa ce îti vei verifica parerile în practica si vei vedea ca ai gresit. Naivul stie sa-si ceara scuze, prostul niciodata. Naivul îsi recunoaste greseala când i se aduc argumente, prostul niciodata. Prostul nu poate procesa argumentele. Naivitatea genereaza sentimentul ca ceva sau cineva e mai bun decât e el, naivul. Acest sentiment nu exista în cazul prostiei: prostul crede ca e centrul lumii în care graviteaza admirativ ceilalti, e fudul, pretinde ca cei din jur au mereu ceva de învatat de la el, desi nu exceleaza în nimic si nici nu este capabil sa ofere experienta, model sau lectii de viata. În aceste coordonate, când inteligenta sau experienta ta depasesc puterea lui de întelegere, te va pune la punct, rece: Dar cine te crezi, de-mi dai mie sfaturi, te crezi printesa? Totul trebuie sa fie la nivelul lui, un nivel care simplifica toate sentimentele umane, aducându-le la nivel de instincte. „Asteptarile mari” din partea celorlalti nu sunt o consecinta a prostiei, cum obisnuim sa spunem la suparare, ci doar a naivitatii. Daca o veche prietena ti-a dezvaluit secretele altcuiva, nu esti prost ca ai avut încredere în ea, ci doar naiv, pentruca ai crezut ca ceilalti sunt ca tine, discret, empatic si corect. Daca ai flirtat cu un necunoscut la o petrecere si el, dupa ce te-a magulit bine, ti-a cerut bani împrumut, iar tu, a doua zi, i-ai dat toate economiile tale, iar el a fugit cu banii, nu e naivitate, e prostie. Nu putem numi „naiv” orice individ care actioneaza fara precautie dupa câteva cuvinte magulitoare sau care nu a vrut sa învete nimic din experientele nefaste ale sale sau ale altora, este incapabil sa aplice cunostintele în viata lui, dând vina mereu pe altii pentru esec, o astfel de persoana calca teritoriul prostiei, oricâte scoli are trecute în CV. Judecând dupa numeroasele recenzii, exista o parere eronata în societate ca oamenilor naivi le lipseste inteligenta. Potrivit expertilor, acest punct de vedere este complet gresit. Fara îndoiala, oamenii naivi privesc altfel lumea din jurul lor, dar asta nu înseamna deloc ca sunt lipsiti de inteligenta. Într-o oarecare masura, a fi naiv te poate ajuta sa traiesti zi de zi cu entuziasm: nu este rau sa ne lasam uneori purtati de fantezie daca asta ne permite sa zâmbim mai des. Naivitatea însa devine o problema si calca alte teritorii atunci când entuziasmul ne duce la dezastru sau pierdem lucruri importante - bunuri sau oportunitati, sanatatea, partenerul de viata. Cineva acuza probleme în casnicie, de la o vreme sotul nu-i mai acorda atentie si nu întelege motivul pentru care are un asemenea comportament. La consiliere, femeia dezvaluie absolut întâmplator un amanunt - prietena sa, de 27 de ani, când ramâne la ei peste noapte, obisnuieste sa doarma cu sotul femeii în pat. Pur si simplu, nu am unde s-o culc. El are un pat mai mare, încap bine amândoi, ca ea e mai subtirica. La urma urmei, ce poate sa se întâmple? Doar e prietena mea, am mare încredere în ea, iar sotul meu este, sa stiti, foarte serios… Multi adulti, pastrând o constiinta infantila, prefera sa traiasca în fanteziile lor, unde lumea e buna, corecta, ignorând realitatea care e cruda. Poate ca este si o consecinta a educatiei: unii parinti îsi învata copiii sa aiba încredere oarba în oameni, sa-i ierte pentru toate greselile lor, sa fie binevoitori. Daca o astfel de reactie functioneaza o data si cu succes, ea va fi repetata iar si iar, drept urmare, se va transforma într-un comportament. Cert este ca exista anumite mentalitati privind comportamentul nostru social. De exemplu, poate parea suspect pentru multi daca dintr-o data un tip începe sa fie prea sincer. Unii îl vor banui de lucruri necurate. Altii se vor gândi la faptul ca sigur doreste sa obtina ceva. Desigur, o persoana naiva face asta fara niciun motiv ascuns. Povesteste despre ea cu dezinvoltura, despre întâmplari pe care altii nu le-ar destainui nimanui din pudoare, drept urmare, în cel mai bun caz, naivii, pur si simplu, nu vor fi întelesi. În plus, va fi dificil pentru el, pentru o persoana prea simpla, directa si cu încrederea la vedere, într-o lume cruda si pragmatica. Pentru a rezista negativitatii, aceeasi societate ne învata ca trebuie sa fim mai duri si mai atenti cu oamenii din jurul nostru, iar naivul nu învata aceasta lectie usor. Prostul modern nu mai e mutus de altadata, pe care comunitatea îl alunga cu pietre, facând glume proaste pe seama lui, s-a cizelat, este îndraznet, se uita la televizor, fredoneaza hiturile care sunt în top, este la curent cu ultimele evenimente din viata lui Viorel si a Vulpitei, despre care, e drept, multi nici n-au auzit. Prostul modern stie exact cât cântareste Shakira si cu cine traieste acum, dupa despartirea de Pique. El este convins ca absolut toate actiunile si gândurile unei persoane sunt dictate de interesul ei propriu si intentia sa rautacioasa, ca dragostea, prietenia, nobletea, onestitatea si decenta au fost inventate de filosofi, idealisti, poeti fiindca oamenii, nu si el, fireste, sunt rai si vor raul altuia, sunt îngusti la minte si doar din întâmplare si dintr-un noroc chior s-au urcat pe culmea gloriei, a fericirii si a performantei. Întrebarile lui sunt întotdeauna neasteptate si chiar originale, atunci când „mutul” arhaic din el rabufneste. Atât de originale ca pâna si naivul se poate transforma, derutat de ele, într-un adevarat prost. Si nu doar naivul… Cristina Danilov este psiholog
