Articolul din aceasta saptamâna încheie seria dedicata evenimentelor demografice (natalitatea, mortalitatea, nuptialitatea si divortialitatea) analizate pe baza statisticilor oficiale, relevante la nivel national si pentru judetul Iasi. În luna martie 2021 s-a înregistrat cel mai mare numar de divorturi din perioada ianuarie 2020 - septembrie 2021: 2702 divorturi, iar trendul a ramas constant, cu peste 2000 de separari de cupluri, pâna în iunie 2021. Demograful acad. Vl. Trebici considera ca divortul (desfacerea casatoriei) este evenimentul demografic care afecteaza direct nuptialitatea „prin scurtarea secventei casatoriei din ciclul de viata familiala” si indirect fertilitatea matrimoniala. Divortialitatea constituie obiect de studiu nu numai pentru demografi, ci si pentru juristi, sociologi, psihologi, asistenti sociali1. În aceeasi ordine de idei, sociologul T. Rotariu apreciaza ca divortialitatea prezinta un interes aparte din perspectiva modificarilor legislative, normelor, valorilor si cutumelor sociale legate de acest eveniment demografic2. Din punct de vedere juridic, divortul reprezinta desfacerea unei casatorii încheiate legal, printr-o hotarâre definitiva a instantei judecatoresti, a ofiterului de stare civila sau a unui notar public. Conform prevederilor Codului Civil, divortul poate avea loc prin (1) acordul sotilor, la cererea ambilor soti sau a unuia dintre soti acceptata de celalalt sot; (2) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila; (3) la cererea unuia dintre soti, dupa o separare în fapt care a durat cel putin doi ani; (4) la cererea aceluia dintre soti a carui stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei. În cazul în care de pe urma casatoriei rezulta minori, instanta de judecata stabileste obligatoriu modalitatea custodiei asupra acestora (unica sau comuna) si obligatiile de întretinere care reven parintilor divortati. În perioada regimului comunist, casatoria înceta prin decesul unuia dintre soti sau prin declararea judiciara a decesului unuia dintre ei (Codul familiei, Art. 37 modificat prin Decretul nr. 779 din 1966) si numai în cazuri exceptionale prin divort. Legislatia privind divortul a fost modificata prin Decretul nr. 174 din 1974, dar divortul a ramas tot o masura exceptionala de desfacere a casatoriei. Pe atunci, divortul era asociat automat cu culpa unuia sau ambilor soti, era purtator de stigmat social, motiv de sanctiune în cadrul relatiilor sociale si de munca. Potrivit lui T. Rotariu, interventia legislativa din 1966 a avut un impact imediat, anul urmator (1967) înregistrându-se pe tot teritoriul României doar 48 de divorturi. Sociologii si psihologii sunt interesati de cauzele care conduc la divort si consecintele acestuia asupra copiilor si parintilor despartiti. Primul indicator al destramarii casatoriei este aparitia insatisfactiei în cadrul familiei. Motivele de insatisfactie post fi infidelitatea, violenta domestica, consumul de alcool, somajul, saracia. Motivele invocate cel mai frecvent de femei sunt violenta, mai ales pe fondul consumului de alcool. Barbatii invoca mai frecvent insatisfactia sexuala si lipsa de afectivitate. La rândul sau, demograful iesean V.-D. Jemna enumera cauzele cele mai frecvente care conduc la desfacerea casatoriei: infidelitatea conjugala, alcoolismul, violenta fizica, plecarea unuia dintre soti în strainatate3. Disolutia casatoriei este un proces cu durata variabila care poate parcurge urmatoarele etape: (1) instalarea insatisfactiei unuia dintre soti sau ambilor soti; (2) exprimarea insatisfactiei prin separare în cadrul gospodariei si discutii cu rudele si/ sau apropiatii; (3) separarea premergatoare divortului efectiv; (4) divortul pe cale amiabila sau la instanta de judecata. Dupa divort, fostii parteneri se confrunta cu stresul emotional, problema custodiei si îngrijirii copiilor, divizarea proprietatii si problema locuirii. Conform INS, în anul 2020 numarul divorturilor pronuntate prin hotarâri judecatoresti definitive sau pe cale administrativa a fost de 22.785, în scadere cu 7412 divorturi comparativ cu anul 2019. Rata divortialitatii a scazut de la 1,36 divorturi la 1000 locuitori în anul 2019, la 1,03 divorturi la 1000 locuitori în anul 20204. În judetul Iasi, în anul pandemic 2020, s-a înregistrat un numar de 1028 divorturi, cu 81 de divorturi mai putine decât anul precedent; rata divortialitatii în judetul Iasi a fost de 1,05‰ în anul 2020, în scadere fata de anul 2019, când a fost de 1,15‰. Din totalul de 1028 casatorii desfacute în judetul Iasi au ramas un numar de 471 de minori5. Aceasta scadere a divortialitatii în anul 2020, comparativ cu anul anterior, este influentata de pandemia COVID-19. Ordonantele militare au introdus anumite limitari pentru desfasurarea unor evenimente cu mai mult de 3 persoane, au limitat deplasarile în afara locuintei si în afara localitatii, iar Uniunea Notarilor Publici a amânat termenele pentru dosarele de divort aflate pe rol dupa sistarea starii de urgenta. În mediul urban, în anul 2020, s-a înregistrat un numar de divorturi de 1,8 ori mai mare fata de cel înregistrat în mediul rural. Raportul dintre numarul divorturilor pronuntate prin hotarâri judecatoresti definitive sau pe cale administrativa si numarul casatoriilor încheiate a fost de un divort la 3,6 casatorii. Vârsta medie a sotilor la divort a fost în anul 2020 de 43,6 ani pentru barbati si de 40,0 ani pentru femei. Comparând vârsta medie la divort cu vârsta medie la casatorie (34,0 ani pentru barbati si 30,8 ani pentru femei) se poate observa în cazul cuplurilor care au divortat ca secventa de viata maritala dureaza, în medie, 9,6 ani pentru barbati, respectiv 9,2 ani pentru femei. Foarte interesanta este repartitia divorturilor dupa durata casatoriei, pentru a vedea când apare riscul desfacerii acesteia. În anul 2020, din totalul de 22.785 divorturi înregistrate, un numar de 6348 de divorturi s-au produs dupa 20 de ani de casatorie si peste, urmate de 4316 divorturi produse la casatoriile cu durata între 10-14 ani, iar 4140 divorturi produse la casatoriile cu durata între 5-9 ani. În medie, divortul apare cu cea mai mare frecventa în rândul barbatilor din grupa de vârsta 40-44 ani (19,3- dintre divorturi) si în cazul femeilor din grupa de vârsta 30-34 ani (18,5- dintre divorturi), urmata, în cazul barbatilor de grupa de vârsta 45-49 ani (16,7- dintre divorturi) si în cazul femeilor, grupa de vârsta 40-44 ani (18,0- dintre divorturi). Observam ca partenerii decid sa se desparta legal dupa o perioada de maturizare a vietii de cuplu, dar si de acumulare a unor tensiuni emotionale, infidelitati, violenta domestica, probleme materiale, migratie, când copiii cresc, devin adulti si nu se mai pune problema custodiei sau când desfacerea casatoriei nu pune probleme de locuire separata. 1 Vladimir Trebici, Demografia, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1979, p. 212. 2 Traian Rotariu, Luminita Dumanescu, Mihaela Haragus, Demografia României în perioada postbelica (1948-2015), Editura Polirom, Iasi, 2017, p. 73. 3 Danut-Vasile Jemna, Demografia României, Editura Universitatii „Al.I. Cuza” din Iasi, p. 77. 4 Institutul National de Statistica, Evenimente demografice în anul 2020, Editura INS, Bucuresti, 2020, p. 25. 5 Institutul National de Statistica, Baza de date TEMPO-Online, ultima accesare decembrie 2021. Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Directia Judeteana de Statistica Iasi si lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi
