„Deci, Alex Tocilescu, cu un umor de balamuc, cu un firesc naucitor al limbajului pulopizdic, cu femeile lui mecanice, cu veceuri sinucigase... Surîsul lui înnoada lacrimi.” (Emil Brumaru) „Povestirile lui Tocilescu sunt de-un haz nebun – proze de duminica, în principiu, dar perfect functionale si în zilele de vineri, treispe, cînd ai nevoie de metafizica pentru a nu te cantona în chestii – sa le zicem asa – parafizice. A (...)
