Impresia generala e ca respectivul individ, adept al modei/ tendintei/ conduitei/ regulii vestimentare trebuie sa îsi faca permanent lui însusi viata cât mai dificila, întrucât cea simpla le apartine doar animalelor cu care el nu are nicio tangenta. Exact asta îl face pe el OM, sa îsi complice viata cât mai mult. În Ferma animalelor a lui Orwell unul dintre preceptele care stateau la baza societatii instaurate de animale în urma Revolutiei antiumane era interdictia hainelor. Piesele vestimentare de orice fel ar fi fost erau un apanaj doar al dusmanilor de clasa, oamenii. Niciun membru al noii organizari sociale, al celor cu patru picioare, nu avea ce cauta cu textile pe el. Ei bine, daca dam crezare teoriilor evolutioniste, impartiali fiind si corecti politic (sic!), admitând macar de dragul discutiei ca omul a fost cândva maimuta, una goala, e uimitor sa constati la ce nivel a ajuns acesta astazi. A nu purta haine este de neconceput. Nu te mai simti în apele tale fara nimic pe tine, sentimentul de libertate s-a pierdut complet si s-a uitat totalmente. Ba chiar e o dovada clara de primitivism si de usoara ilegalitate daca ai tupeul nebun sa stai despuiat. Întâmplarea a facut ca am oprit în vara asta, pentru o ultima baie în mare din drumul nostru spre casa, în statiunea Eforie Nord, si am nimerit exact în dreptul zonei de nudisti. Pot sa spun ca erau atâtea panouri de avertizare a trecatorilor, încât aveai senzatia ca te afli pe un teren minat sau unul în care poti fi luat la ochi de un lunetist, sfâsiat de animale salbatice ori spulberat de mine antipersonal. Cel mai izbitor era unul mare scris cu rosu: ATENTIE! Intrati într-o zona de plaja unde se practica nudismul. Daca va continuati drumul, o faceti pe propria raspundere. Gravitatea acestei practici reiese chiar din mesajul pomenit pus probabil de primarie, reprezentanta societatii omenesti conducatoare. O traducere ar fi ca ceea ce fac respectivii indivizi (decazuti, degradati) în acea portiune de plaja este extrem de periculos, daunator, ciudat, poate chiar ilegal. Li se permite totusi accesul pentru ca, deh, e totusi libertate, dar cei normali nu ar trebui sa aiba de-a face cu asa ceva. Copiii trebuie feriti de asemenea privelisti, toti cei întregi la cap trebuie sa ocoleasca ciudatii cât mai departe posibil. Ei trebuie sa poarte haine tot timpul si oriunde s-ar afla pentru ca e împotriva naturii umane sa stai în vazul tuturor gol... E o contradictie atât de mare în toti termenii acestei ultime propozitii, încât nu stii ce sa mai gândesti. Mintea îti sare fara sa vrei la carti sau filme distopice cu lumea întoarsa complet pe dos. Eu, de exemplu, ma gândeam acum la Planeta Maimutelor si cât de nenatural mi se parea ca acele creaturi paroase sa se comporte precum oamenii, sa poarte haine, sa vorbeasca, sa manevreze într-un mod atât de uman unelte si masinarii. E clar ca nu ne mai dam seama cât de departe suntem de origini, ca am ajuns noi însine o contradictie pe doua picioare în orice moment al zilei ne aflam. Suntem o maimuta coplesita total de produsele propriei imaginatii. E atât de departe de noi sentimentul ca suntem de fapt niste animale care se prefac a fi altceva, încât traim în modul cel mai concret posibil într-un vis autoindus, într-o autohipnoza absoluta si generala. Iar asta ne manânca tot timpul, detaliile acestui vis. Nudistii de la Eforie Nord si toti cei ca ei sunt pentru noi, ceilalti, exact la fel cum erau oamenii pentru maimutele de pe Planeta Maimutelor, niste primitivi, niste fiinte inferioare. Este bulversant daca te pui în locul oricarei parti si e mai mult decât evident ca suferim cu totii, si de o parte si de alta, de un handicap, acela de a nu mai fi în stare sa stim care e realitatea, de ce parte a regnului animal ne situam. Daca totusi reusesti sa te distantezi, macar de dragul experimentului, de postura de om ca fiinta evoluata si visatoare, îti dai seama cât de straniu arata totul în jur si cât de departe s-a ajuns. Doar în domeniul vestimentar ramâi socat vazând atâtea fantezii care au putut sa-i treaca prin cap acestei primate nastrusnice din care ne tragem. Îmi trece prin minte acum moda renascentista europeana cu acele voaluri în jurul gâtului, cu rochii imense care abia se puteau trage dupa tine, cu adevarate constructii ce sustineau întregul aranjament al hainelor pe trup, sau milioanele de modele de piese pentru pus pe cap (turbane, palarii, jobene, cilindre, sepci, caciuli, fesuri etc.), ori miliardele de modele de prins sau aranjat parul, nenumaratele croieli de pantaloni lungi, scurti, trei sferturi, de camasi, tricouri, costume infinite. Este pur si simplu uluitor. Dar cele mai fascinante sunt regulile cu rol de lege care functioneaza când vine vorba de iesit în lume. Este interzis practic, fara nicio gluma, sa te afisezi îmbracat cum vrei. Este obligatoriu sa porti doar ceea ce este adecvat în zona ta, religia ta si perioada în care traiesti. Daca pui pe tine haine musulmane într-o zona sau biserica crestina, sau vesminte dintr-o alta epoca, daca te costumezi în nazist sau iesi în pijamale, daca esti barbat si te îmbraci ca o femeie ori invers, daca vii în fusta scurta si decolteu larg, sau în pantaloni scurti si strânsi pe picior si tricou mulat la o întâlnire de afaceri, academica sau o înmormântare, si multe altele asemanatoare, este echivalent cu a comite o faradelege si ai toate sansele sa fii arestat pentru atentat la bunele moravuri, sau cel putin atentionat, huiduit, jignit si altele asemenea. Hainele sunt legi. La fel de interesante sunt modele care vin împotriva comoditatii însasi. Maimuta din interior nu mai are voie sa mearga lejer, sa stea asezata relaxat, ci sa poarte tocuri foarte înalte si subtiri care îi împiedica vizibil mersul si îi deformeaza coloana, sa aiba strâns în jurul gâtului un guler si o cravata, sa îsi sugrume abdomenul cu o curea de piele, sa stea îmbracata gros în zile caniculare, sa aiba pantaloni sau fuste atât de strânse pe trup încât chiar si statul pe un scaun sa fie un chin s.a.m.d. Unele „tendinte” sunt de-a dreptul hilare. Ma gândesc aici la pantalonii foarte largi si fara curea care stau tot timpul sa cada si trebuie trasi permanent în sus pentru a nu ramâne cu ei pe vine, trebuie sa ai mereu ocupata o mâna cu ei, la piesele vestimentare care acopera doar putin numite parti intime ale corpului si îti limiteaza miscarile, la inelele bagate în limba si în buze care te împiedica sa manânci normal, la parul tuns în asa fel încât sa stea permanent în ochi pentru a împiedica anume posesorul sa vada pe unde merge. Îmi vin fugar acum prin minte caciulile acelea uriase, blanoase si negre pe care le purtau garzile reginei Elisabeta a II-a care le veneau pe ochi purtatorilor si care nu pareau sa îi ajute în niciun fel într-o lupta, fie ea de atac sau de aparare a coroanei britanice, ba chiar din contra. Impresia generala e ca respectivul individ, adept al modei/ tendintei/ conduitei/ regulii vestimentare pomenita trebuie sa îsi faca permanent lui însusi viata cât mai dificila, întrucât cea simpla le apartine doar animalelor cu care el nu are nicio tangenta. Exact asta îl face pe el OM, sa îsi complice viata cât mai mult. Asadar e o minciuna ca evolutia ne-a facut sa traim o viata mai buna, mai comoda, ea de fapt ne-a complicat-o atât de mult, încât nici nu ne mai dam seama cum era sa fie simpla. Briscan Zara este scriitor si publicist
