Cumpararea retelei sociale de catre Elon Musk a provocat un amestec de aplauze entuziaste si reactii isterice, unele de-a dreptul absurde, din partea elitelor liberale; desi impactul deciziei sale este incert chiar si cei mai sceptici recunosc ca asistam la un punct de cotitura din perspectiva bataliei pentru prezervarea „libertatii de expresie”. Într-un dialog cu fostul vicepremier australian, John Anderson, istoricul Niall Ferguson identifica trei amenintari la adresa civilizatiei occidentale, în masura în care, spunea el, mai putem vorbi de asa ceva: 1. Islamul radical; 2. Ascensiunea Chinei si aspiratiile acesteia pentru obtinerea hegemoniei globale; 3. Criza interna, autoflagelarea lumii occidentale. Prima dintre acestea este probabil si cea mai putin severa, desi multa vreme, dupa atacul terorist din 9/11 2001 s-a aflat în capul listei problemelor de securitate din punctul de vedere al Statelor Unite. A doua este cu siguranta extrem de serioasa chiar daca în acest moment criza din Ucraina si confruntarea cu Rusia monopolizeaza toata atentia lumii. Oricum, prin documentul de strategie comun pe care l-au semnat pe 4 februarie la Beijing, Xi Jinping si Vladimir Putin si-au exprimat deschis si explicit intentia de a forta instaurarea unei noi ordini mondiale în cadrul careia sa joace un rol dominant. Si, într-adevar, mai toata lumea este de acord ca marea competitie geopolitica dintre America si China va defini în mod esential secolul 21. Difera doar scenariile luate în calcul, adesea tributare pozitionarii ideologice ale celor care le avanseaza. Cu toate acestea si în ciuda formidabilei provocari reprezentate de China, în plan militar, economic, tehnologic, în conditiile unui nou Razboi Rece mult mai complicat si mai dificil decât primul, Niall Ferguson crede ca soarta confruntarii va depinde în mod decisiv de evolutiile interne din lumea occidentala, de capacitatea acesteia de a depasi criza profunda de natura culturala si morala pe care o traverseaza. Occidentul a câstigat primul Razboi Rece datorita superioritatii valorilor fundamentale pe care le-a cultivat fata de ceea ce oferea lumea comunista: libertatile individuale, spiritul critic, piata libera, promovarea competentei, libertatea de expresie. În particular libertatea de expresie are o importanta capitala, sustin Jordan Peterson si Douglas Murray, nu doar ca valoare în sine, ci si ca o conditie esentiala pentru promovarea competentei pe toate palierele din societate. Dar mai are astazi Vestul valori comune la care sa se raporteze în proportie covârsitoare, în care sa creada, si pentru care sa fie gata sa faca sacrificii? Mai are astazi lumea occidentala încredere în ea însasi, în capacitatea ei de a purta din nou cu succes aceasta noua batalie existentiala, sau este deja epuizata? Este capabila America sa iasa din bucla celor doua lumi paralele, „Woke vs Conservatori” care nu se mai vad compatibile una cu alta? Daca în scoli si în campusurile universitare se rescrie istoria, sunt trecute la index figuri considerate pâna de curând emblematice, de la Thomas Jefferson în America, la Winston Churchill în Marea Britanie, ale caror statui sunt profanate, mutate sau chiar demolate, daca opere, considerate si ele o parte esentiala a mostenirii culturale occidentale, scrieri, tablouri, piese muzicale, sunt expulzate din spatiul public în baza unor judecati si criterii morale valabile astazi ignorând complet contextul acelor perioade, daca întreaga constructie institutionala a Americii este descrisa drept „sistemic rasista”, de ce ar dori membrii unor astfel de „societati toxice” sa le apere în fata asaltului unor competitori geopolitici? Sa pui astfel de întrebari astazi când, nu-i asa?, lumea occidentala da dovada de o asemenea unitate, surprinzatoare pentru multi, în ceea ce priveste gestionarea confruntarii cu Rusia, pare oarecum neasteptat. Însa, vechile probleme nu au disparut ca prin farmec din cauza razboiului din Ucraina si nici macar unitatea Vestului nu e pe deplin garantata pe termen mediu si lung. Problema este ca acest factor esential, faptul ca întotdeauna în istorie crizele interne, degradarea elitelor, au avut un rol determinant în colapsul civilizatiilor, este, cu putine exceptii, în general ignorat. Majoritatea analizelor geopolitice se concentreaza exclusiv pe aspecte de ordin militar, economic, diplomatic, toate importante desigur, dar care trebuie totusi privite în contextul situatiei interne. De unde si întrebarea daca Vestul poate respinge atât acest asalt de sorginte neomarxista asupra valorilor si institutiilor sale fundamentale, cât si asaltul populismelor de extrema dreapta sau declinul sau este implacabil? Reactiile din mass media, din spatiul politic, cultural si academic occidental, fata de preluarea Twitter-ului de catre Elon Musk, ajunsa între timp în stadiu final, ilustreaza perfect acest fenomen. Pentru elitele liberale din America ideea ca cineva ca Elon Musk, care s-a aratat foarte critic în trecut fata de politicile de moderare excesiva a continutului, practicate de catre retelele sociale, în particular de catre Twitter, poate prelua controlul complet asupra acestuia din urma reprezinta un adevarat soc. S-a discutat mult în 2020 despre blocarea contului de Twitter al fostului presedinte Donald Trump, însa „corectiile” (suspendari de conturi sau limitari ale traficului) aplicate, cu precadere în timpul pandemiei, de reteaua sociala unor personalitati si subiecte în baza principiului vag si elastic de promovare a unei „conversatii sanatoase”, purtând amprenta evidenta a unor criterii ideologice „woke” si a partizanatului politic, literalmente au explodat. Dupa cum remarca Bill Maher, cunoscutul moderator al show-ului „Real Time” de pe HBO, o persoana cu evidente simpatii liberale, foarte critic la vremea sa fata de Donald Trump, care este departe de a fi una din vocile conservatoare demonizate de populatia „woke”, Twitter devenise un „teritoriu exclusiv al stângii” care la fel ca si alte organizatii media au ajuns sa fie „enclave” pentru persoane care doresc doresc sa „ajusteze” stirile si opiniile pentru a le pune de acord cu vederile lor politice si ideologice. „A esuat Twitter în postura de judecator a ceea ce poate trece sau nu de filtrul sau intern? As sustine ca da”, a spus Maher în timpul uneia dintre emisiunile sale recente. „A esuat atunci când a blocat contul New York Post de pe Twitter pentru a opri distribuirea articolului cu investigatia despre E Mail-urile lui Hunter Biden. Si s-a dovedit ulterior (fapt confirmat de The New York Times si Washington Post - n.a.) ca a fost o dezvaluire adevarata. A esuat si atunci când a spus ca nu trebuie sa discutam daca COVID-ul a venit sau nu de la un laborator. A esuat!”. Completând ca prefera sa stie ca Elon Musk este cel care face regulile pentru „moderarea continutului” si nu un tânar de 23 de ani care nu este în stare sa suporte o gluma facuta de The Babylon Bee. „Aceasta este o generatie care pur si simplu nu întelege ce înseamna «violenta». Ei cred ca «violenta» este orice nu-mi place mie! Standardul lor pentru libertatea de expresie este «Sa nu ma simt inconfortabil».” Din acest punct de vedere, reactiile isterice, de tipul celor care spun ca viziunea lui Musk despre libertatea de expresie este „letala”, deschid calea catre manifestari ale „suprematiei albe”, „rasismului”, „fascismului” (etichete standard aplicate generos de catre razboinicii „woke” tuturor celor cu a caror pareri nu sunt de acord), ca sa nu mai vorbim despre altele care frizeaza absurdul (Elon Musk este descris, la postul de radio public american NPR, drept un imperialist si un colonialist din cauza ambitiilor sale de a ajunge pe Marte!), ilustreaza plastic faptul ca multi dintre cei aflati în pozitii de putere si influenta în Vest, în particular în America, vad astazi libertatea de expresie, considerata pâna de curând fundamentala într-o democratie liberala, drept ceva mai degraba toxic. Cei care ani în sir replicau celor care criticau suprimarea punctelor de vedere „neconforme” cu cele ale stângii ca „daca nu va convine nu aveti decât sa va faceti propriile voastre platforme” acum denunta disperati „pericolul catastrofal” reprezentat de un Twitter controlat de Elon Musk. Un bun exemplu în acest sens este Robert Reich, un fost secretar în administratia Bill Clinton, care pe 9 ianuarie 2021 scria pe Twitter ca „oricine spune ca interdictia Twitter încalca Primul Amendament nu stie ca Twitter este o companie privata si Primul Amendament protejeaza persoanele fizice doar împotriva guvernului”. Acum si-a schimbat radical opinia: „Musk si apologetii sai spun ca daca consumatorilor nu le place ceea ce face cu Twitter, pot merge în alta parte. Dar unde altundeva ar merge consumatorii pentru a posta mesaje scurte care pot ajunge la milioane de oameni, altfel decât pe Twitter?” Acest tip de reactii isteric apocaliptice scrie The Spectator, confirma faptul „ca exista o multime de oameni acolo care sunt hotarâti sa-si protejeze cu orice pret puterea si influenta. Care nu sunt dispusi sa accepte nici un fel de disidenta, nici o critica a ideologiilor lor, nici o postare pe Twitter a unor idei sceptice fata de pozitia oficiala despre schimbarile climatice sau comentarii «transfobe» sau întrebari daca mastile functioneaza cu adevarat împotriva Covid”. Adaugând ca decizia lui Elon Musk de a cumpara Twitter a expus comportamentul autoritar al acestora, dorinta de a plasa agenda lor politica si ideologica în afara oricarei contestari publice. Motiv pentru care ei reprezinta un pericol mult mai mare pentru societatea moderna decât ar putea fi vreodata Elon Musk, conchide saptamânalul britanic.
