Demiterea lui Nazare din functia de ministru al Finantelor este genul de decizie care are de ce sa atraga asupra sa ceva mai mult decât obisnuitele si previzibilele comentarii si ipoteze legate de asteptatele, înca de la început, disensiuni si hartuieli interne, proprii, cred multi, endemic unei coalitii aflate la guvernare. Cei deja „fixati“ pe o atare linie, de pilda, vad în aceasta a doua debarcare, dupa cea a lui Voiculescu, un simptom de cel putin „alergie“, daca nu o treapta si mai încinsa a iritarii PNL vs. incomodul partener USR plus, dar liderul (în campanie interna, ca si Cîtu) înca „la cârma“ PNL, Orban, neaga vreun acord, pe aceasta tema, dat de partid premierului. „Tabara“ acestuia din urma, dimpotriva, sustine, ca „forurile“ i-au admis mazilirea, ceea ce doar pare sa „confirme“ si prompta semnatura a Presedintelui Iohannis pentru demitere, simultan cu interimatul premierului la MF, familiar lui din vremea guvernului Orban. Tot asa de grabite sa ne explice „dedesubturile“ miscarii de „remaniere“ cu lingurita, s-au precipitat si „vocile“ celor nu banuitori, dar de-a dreptul convinsi ca interimatul asumat (dorit?) de Cîtu este o stravezie manevra contra candidaturii lui Orban la sefia PNL, astfel si mai cu „pâinea si cutitul“ în mâinile sale de „cumulard“ (premier, plus ministru la Finante) exact în perioada unor sanse maxime de … „persuadare“, cât se poate de pragmatica (fonduri, resurse, finantari), tintita catre „nehotarâtii“ (sa le spunem asa) din teritoriu, carora „Sica“ nu (prea) are ce sa le promita, cu ce sa-i ademeneasca. Sigur, nimeni, deci nici Ludovic al PNL-ului, nu e de neînlocuit. Nu de acest ordin e problema, ci mai curând tinând de ascensiunea hiperaccelerata, totusi, a unui nou venit în partid, cum este Florin Cîtu. Urcusul sau, în mare viteza, catre vârful ierarhiei PNL îl face, vrând-nevrând, suspectabil de un soi de arivism politic, ahtiat sa intre în posesia tuturor frâielor puterii, adaugându-i-o celei din stat (sefia guvernului) si pe cea de „întâi statator“ la cârma politichiei de partid. N-o fi cam prea mult si, mai ales, destul de pripita, riscanta poate, asa o „bulimie“ galopanta din nemarginit „apetit“ de ranguri, „pozitii“, sefii? Ei da, unii or fi vazând în el un intrus agitat si narcisist, mânat de febra puterii si gata sa speculeze o conjunctura avantajoasa (prielnica lui, dinspre Cotroceni?). Si-i vor croi o imagine de parvenit în functii, mult prea iubitor de sine. Daca ce a afirmat Nazare e adevarat si demiterea i s-a tras de la neutralitatea în materie de rivalitate Cîtu vs. Orban, atunci pofta de a acapara si mai multa putere începe deja sa dea semne de posibile, ulterioare manifestari monstruoase, eventual chiar o versiune „liberala“ de tip… Dragnea, tot asa de naravit la a însfaca tot ce prinde si-i apare ca vulnerabil, deci o prada în plus, tinuta în vizor si „în sah“. Ce anume l-a propulsat spre vârful PNL? Criticile si replicile din opozitie vs. „frumosul“ Orlando? Farmecul „diplomatic“ -feminin al Alinei Gorghiu, în climatul de camarila de partid, puzzle sau labirint de intrigi, influences si alte lucraturi tenace? Sau ce alte „mistere“ ale unui „chiaroscuro“ de culise ale jocului si acrobatiei de ambitii, slabiciuni, orgolii, din culisele si subteranele unor asemenea soiuri de legaturi si combinatii „tactice“? Alegerile interne, în orice partid, ar trebui sa fie competitii apte sa conduca la întarirea formatiei, primenita nu neaparat ca nume, dar ca idei, competente si energii, aptitudini de autentici lideri, nu „asi“ ai târguielilor politicianiste, de simple rocade si înhatari de functii, „ranguri“, sefii. În asa ceva nu e, nu poate fi germenele vreunei evolutii /schimbari în bine, pentru întreg electoratul, indiferent cui si-ar da votul. Si PNL, si PSD au nevoie de înnoiri radicale, ca idei si caractere, apte sa convinga, sa rezolve adevaratele probleme ale tarii, sa realizeze realmente ceva, nu sa ne duca „cu vorba“ si cu teatrul politichiei, doar pentru a se cocota la puterea „benefica“, cum stim prea bine deja, numai lor si… alor lor. Nicolae Cretu este profesor doctor în cadrul Facultatii de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iasi, critic si istoric literar
