Venit la munca în România, un nepalez încearca sa convinga autoritatile iesene ca are dreptul sa lucreze în continuare. O încurcatura cu actele, facuta de firma care i-a intermediat contractul, l-a adus în situatia de a fi amenintat cu expulzarea. Conform legii, angajatii Serviciului pentru Imigrari erau datori sa solicite lamuriri, dar nu au facut-o. Ba chiar l-au luat la rost pe nepalez ca i-a chemat în judecata, când ei nu-si vad capul de treaba. Desi, culmea, el avea dreptate. Iar de oameni ca el, în conditiile crizei acute a fortei de munca, constructorii din oras au o imensa nevoie. În martie 2021, M.M. a obtinut avizul de angajare pentru functia de operator masini unelte cu comanda numerica la un angajator iesean. Procedurile ulterioare au durat câteva luni, iar nepalezul a ajuns la Iasi abia la începutul lunii august. Pe 13 august, a semnat contractul de munca, pentru o perioada de un an, contractul fiind trecut în registrul electronic REVISAL încarcat în portalul Inspectiei Muncii. În primavara anului trecut, a cerut Serviciului pentru Imigrari prelungirea dreptului de sedere în tara pâna la sfârsitul contractului si a primit-o. A depus o noua cerere, atunci când angajatorul i-a prelungit contractul de munca. La cerere trebuia anexat din nou contractul de munca, însotit de actul aditional privind prelungurea. Din eroare însa, secretara i-a înmânat contractul de munca, dar pentru functia de sudor, în care nepalezul nu lucrase nici macar o zi. Greseala provenea dintr-o înregistrare facuta la angajare, în august 2021. Initial în REVISAL se mentionase „sudor”, dar a doua zi, la încheierea contractului propriu-zis, functia trecuta fusese cea reala, de operator masini unelte. Eroarea nici macar nu avusese loc la Iasi, ci la Bucuresti, întrucât activitatea de resurse umane a firmei era externalizata catre o alta firma. Nepalezul a luat actele asa cum i-au fost înmânate si le-a depus la Serviciul pentru Imigrari. Necunoscând limba româna, nu a putut verifica exactitatea înregistrarilor. Si-a continuat linistit munca, la aceeasi firma. Au început problemele În octombrie însa, Serviciul pentru Imigrari a emis doua decizii. Pe 20 octombrie, o decizie de sanctionare a angajatorului cu 10.000 de lei pentru „primirea la munca pe teritoriul României a unui strain fara aviz de angajare sau de detasare”. A doua zi, o decizie de respingere a cererii de prelungire a dreptului de sedere. Asadar, desi angajatorii români cauta cu disperare forta de munca, desi nepalezul era dornic sa munceasca aici, M.M. era astfel obligat sa se întoarca în Nepal. Singura cale pe care o mai avea deschisa era sa apeleze la justitie. Ceea ce a si facut, sfatuit fiind. În fata Curtii de Apel, M.M. a invocat normele care reglementeaza regimul juridic al strainilor. Conform legii, „în cazul în care informatiile sau documentele pe care se întemeiaza cererea pentru prelungirea dreptului de sedere sunt necorespunzatoare sau incomplete, Inspectoratul General pentru Imigrari îi comunica solicitantului informatiile suplimentare cerute si stabileste un termen rezonabil pentru trimiterea acestora, dar nu mai mult de 30 de zile”. Pe M.M. nu-l întrebase însa nimeni nimic. I se ceruse pur si simplu sa-si faca valiza. „Prelungirea dreptului de sedere în scop de munca pe teritoriul României a fost refuzata pentru o vina ce nu îmi apartine, fara a se tine cont de circumstantele situatiei mele, de buna mea credinta, de eroarea umana a lucratorului de resurse umane, eroare corectata în aceeasi zi. Este mai mult decât evident ca angajatorul meu nu a avut intentia de a eluda dispozitiile privind încadrarea în munca a strainilor. Nu am lucrat nici macar o zi ca sudor, nu stiu sa tin în mâna un aparat de sudura, nu am semnat, în mod constient, niciun contract de munca pentru a lucra pe functia de sudor”, a aratat nepalezul. De altfel, nu se putea spune ca tânarul ar fi reprezentat un pericol pentru statul român, nefiind inclus în categoria strainilor cautati, urmariti, declarati indezirabili sau carora li s-a interzis intrarea în tara. O întârziere de trei zile De cealalta parte, reprezentantii Serviciului pentru Imigrari au cerut respingerea plângerii ca tardiva. Nepalezul luase la cunostinta de respingerea cererii pe 25 octombrie. Avea dreptul sa o conteste în termen de 10 zile, adica pâna pe 5 noiembrie. Plângerea sa a fost întregistrata la Curtea de Apel abia pe 8 noiembrie, cu trei zile întârziere. Angajatii Serviciului observasera neconcordanta functiilor mentionate pentru M.M. si efectuasera o verificare la fata locului. Acolo îl depistasera pe nepalez efectuând activitati de sudura a unui ansamblu metalic. Pentru ei, era clar: fusese angajat pentru ceva, muncea altceva, deci trebuia sa plece din tara. Directorul tehnic al firmei a explicat ca initial voise un sudor. Omul trimis de firma de recrutare nu se pricepea însa la asta, asa ca fusese angajat ca operator de masini-unelte. De aici proveneau cele doua înregistrari. Argumentul fusese însa respins de Serviciul pentru Imigrari. Reprezentantii Serviciului au apreciat ca afirmatiile facute de nepalez în plângerea sa sunt nefondate, reprezentând interpretari personale ale textelor de lege. „Daca ar interpreta corect textul de lege (folosind interpretarea gramaticala sau literala), iar nu tendentios si personal, ar observa faptul ca legiuitorul foloseste sintagma «daca documentele furnizate... sunt necorespunzatoare sau incomplete». Or, documentele depuse în sprijinul cererii nu erau necorespunzatoare sau incomplete, pentru a suspenda termenul de solutionare a cererii si a solicita noi documente. Acestea nu justificau cererea, pe fondul ei, ceea ce este cu totul altceva”, se mentioneaza în întâmpinarea depusa de oficialii ieseni. Reprezentantii Serviciului pentru Imigrari i-au reprosat lui M.M. ca i-a chemat în judecata, în loc sa se îndrepte împotriva firmei bucurestene care încurcase înregistrarile. Ei nu au mentionat însa care ar fi fost rostul unei astfel de actiuni, câta vreme nepalezul contesta o decizie a Serviciului, care practic îl punea în situatia de a fi expulzat. Nu firma de recrutare îi refuza prelungirea sederii în tara. „Nu putem sa nu observam faptul ca reclamantul tot invoca o «eroare umana» a unui anume lucrator de resurse umane de la Bucuresti, dar în schimb, cheama pârâtul în judecata. Ar putea foarte bine sa se îndrepte împotriva acelui angajat de resurse umane, dar e mai simplu sa chemi în judecata o institutie a statului ai caror reprezentanti muncesc pâna la epuizare, decât un lucrator dintr-o firma partenera”, au mentionat oficialii Serviciului pentru Imigrari. Judecatorii i-au dat dreptate Analizând dosarul, magistratii Curtii de Apel au ajuns la concluzia ca nepalezului îi fusese clar încalcat dreptul la aparare. Nu fusese informat asupra deficientelor constatate si nici nu primise un termen pentru a lamuri situatia. Ei au apreciat dubla înregistrare a functiei lui M.M. ca fiind o simpla confuzie, care nu îi putea fi lui imputata. „Clarificarea situatiei cetateanului strain aflat pe teritoriul României se impunea prin prisma faptului ca în Revisal doar contractul de munca pentru functia de operator masini este valabil (pâna data de 16.08.2023) în timp ce contractul încheiat pe functia de sudor era deja expirat la data verificarii informatiilor”, au aratat judecatorii. Dupa audierea ca martor a managerului de productie din firma, magistratii au lamurit si cum de M.M. fusese gasit la locul de munca efecutând operatiuni de sudura. Era vorba de o sudura automata, nu manuala. O facea o masina operata de M.M. conform fisei postului. „Martorul a precizat ca se face o diferentiere în cadrul firmei între lucratorii care sudeaza manual si cei care opereaza aparatul automat de sudura, din ultima categorie facând parte si reclamantul. Chiar daca reclamantul a efectuat în mod sporadic si activitati de sudura manuala, acest lucru nu înseamna în mod automat ca îndeplineste o alta functie decât cea în care a fost angajat, atât timp cât activitatea de operator reprezinta ocupatia sa principala. În speta, pentru stabilirea corecta a situatiei reclamantului erau necesare verificari mai complexe care însa nu au fost efectuate”, au precizat magistratii. Acestia au admis cererea de chemare în judecata depusa de M.M. si au obligat Serviciul pentru Imigrari la analizarea în continuare a cererii de prelungire a dreptului de sedere, cu emiterea permisului. Serviciul pentru Imigrari va trebui si sa-i plateasca nepalezului 2.000 de lei, reprezentând onorariul avocatului. Sentinta nu este definitiva, ea putând fi atacata cu recurs.
