Corina Georgescu, Buzau: ”Fiica mea are 19 ani si, de ceva timp, au început sa îi apara niste pete pe fata si pe mâini, ca si cum s-ar decolora pielea în acele zone. Va puteti imagina ce înseamna acest lucru pentru o tânara de 19 ani. Am mers la foarte multi medici, a primit o multitudine de diagnostice dar, din pacate, fara niciun rezultat la tratamentele indicate. Un farmacist în vârsta, pe care îl cunosc de când eram eu copil, mi-a spus ca fiica mea ar putea avea vitiligo si ca ar fi bine sa ajung la un dermatolog bun, pentru a o putea ajuta. Nu înteleg ce i s-a întâmplat, mai ales ca nimeni din familia noastra nu are o astfel de problema. M-ar ajuta mult sa aflu cât mai multe informatii despre aceasta boala”. Dr. Corneliu Dobre, medic primar dermatolog, Clinica de dermatologie, Spitalul Clinic de Urgente ”Sf. Spiridon”: ”În primul rând, trebuie sa aveti certitudinea ca este vorba despre vitiligo. Si, pentru acest lucru trebuie sa ajungeti la un medic dermatolog cu experienta pentru ca, într-adevar, simptomele pot fi comune mai multor suferinte. În ce priveste vitiligo, aceasta este o boala autoimuna care se manifesta prin decolorarea pielii, a mucoselor si pilozitatii corporale, dar si a irisului în anumite situatii. Motivul pentru care apare vitiligo este necunoscut, dar se suspicioneaza ca procesele autoimune intervin în declansarea bolii. În patologiile autoimune, celulele de aparare ale corpului ataca propriile structuri, în acest caz: melanocitele. Exista anumiti factori declansatori ai acestui proces, precum: stresul cronic, traumele psihice, arsurile solare sau expunerea pielii la diversi iritanti. De obicei, afectiunea apare la copii sau la tineri (în intervalul 10-30 ani), la populatia cu pielea mai închisa la culoare, dar simptomele persista pe tot parcursul vietii. Alteori, apare în asociere cu hipertiroidismul. Aceasta boala nu este contagioasa si nu prezinta riscuri considerabile pentru viata celor afectati, dar creeaza disconfort psihic. Persoanele afectate de vitiligo se pot simti rusinate, complexate si pot simti dorinta de a se izola de societate. Practic, pacientii cu vitiligo prezinta o disfunctie a sintezei de melanina, iar melanocitele nu pot produce acest pigment. Melanocitele sunt celulele din piele care sintetizeaza melanina, pigmentul care da culoare pielii. Cu cât pigmentul melanic este în cantitate mai mare, cu atât pielea este mai închisa la culoare. Melanocitele au un rol important în protectia pielii împotriva razelor UV. În stadiile incipiente ale evolutiei, vitiligo se manifesta prin aparitia petelor de culoare alba la nivelul fetei si al membrelor, însa, cu timpul, modificarile pot afecta mucoasa orala, irisul si organele genitale. Afectiunea poate cuprinde si pilozitatea corporala, determinând aparitia firelor de par albe la nivelul scalpului, genelor si sprâncenelor. Din punct de vedere al evolutiei clinice, vitiligo poate fi: - Universal: manifestat prin aparitia petelor depigmentate pe toata suprafata corpului; - Generalizat: petele depigmentate progreseaza similar sau sunt simetrice de o parte si de alta a corpului; - Segmentar: se manifesta, de obicei, la copii si determina aparitia petelor depigmentate pe zone restrânse ale tegumentului; - Focal: se limiteaza la decolorare tegumentara restrânsa la câteva zone anatomice; - Acrofacial: zonele afectate sunt situate la nivelul membrelor superioare si inferioare, perioral, al nasului si ochilor (iris si/sau gene si/sau sprâncene). Deficitul de melanina predispune pacientii cu vitiligo la aparitia eritemului solar chiar si în cazul expunerilor limitate la radiatii UVA/UVB. Afectarea oculara poate determina inflamatia irisului si/sau uveita, în urma expunerii la lumina solara care, în timp, poate duce la pierderea acuitatii vizuale. Diagnosticul se stabileste pe baza informatiilor dobândite în urma efectuarii anamnezei pacientului si examenului clinic al modificarilor de la nivelul pielii. Investigatiile paraclinice utilizate sunt reprezentate de biopsia pielii afectate si analize de laborator specifice bolilor autoimune reprezentate de anticorpii antinucleari si anticorpii anti tireoperoxidaza. În prezent nu exista optiuni terapeutice pentru vindecarea afectiunii, metodele de tratament utilizate au ca scop doar încetinirea proceselor de distructie autoimuna melanocitara cu ajutorul topicelor corticosteroide si sau derivati de Vitamina D. Rezultatele în urma aplicarii unguentelor pe baza de corticosteroizi sunt vizibile dupa câteva luni, aceasta metoda de tratament prezentând anumite efecte secundare cum ar fi subtierea pielii. Cu cât suferinta este mai veche, stabilizata, cu atât rezultatele oricarui tratament sunt mai putin importante. Se mai poate apela la fototerapie cu ultraviolete A si ultraviolete B; depigmentarea tegumentului sanatos, pentru obtinerea unei coloratii tegumentare uniforme; micropigmentare. Dar, repet, tratamentul împotriva zonelor depigmentate ale pielii nu are o eficacitate mare, însa poate reduce intensitatea petelor. Acestor persoane li se recomanda aplicarea cremelor cu factor de protectie solara înalta, chiar si în cazul expunerii limitate la radiatii UV, adoptarea unei vestimentatii adecvate, care sa protejeze pielea si purtarea ochelarilor de soare reprezinta câteva dintre metodele de preventie ale complicatiilor acestei boli”.
