„Nu reusim sa întelegem sentinta si nici logica ei. Poate ca judecatorii nu au citit actele aflate la dosar. Cautam în continuare solutii juridice, pentru ca cea adoptata de Curtea de Apel nu are sens”, comenteaza primarul Dan Nita sentinta definitiva. Magistratii ieseni au reusit sa puna o comuna într-o situatie aproape imposibila. Terenul aferent gradinitei din Miroslava este disputat între lichidatorul fostei Întreprinderi Agricole de Stat si primarie. Curtea de Apel a decis în favoarea lichidatorului, anulând totodata autorizatia de construire aferenta proiectului de modernizare a gradinitei si a cresei, situata la distanta de terenul disputat. Primaria ramâne cu gradinita modernizata, dar fara terenul de sub ea. Desi nu are nicio legatura fizica cu gradinita, cresa legal nu mai exista. „Nu reusim sa întelegem sentinta si nici logica ei. Poate ca judecatorii nu au citit actele aflate la dosar. Cautam în continuare solutii juridice, pentru ca cea adoptata de Curtea de Apel nu are sens”, spune primarul Dan Nita. Gradinita din Miroslava a fost construita înainte de 1989, din fondurile fostei IAS din comuna. Dupa 1990, proprietatea de stat în agricultura a fost desfiintata treptat. Terenurile detinute de fostele IAS-uri au fost retrocedate fostilor proprietari în baza legilor fondului funciar aparute între 1991 si 2005. Prin legea învatamântului din 1995 se stabilise ca baza materiala aferenta procesului de instruire si educatie realizata din fondurile fostelor IAS sa fie predata Ministerului Educatiei Nationale. Gradinita a fost preluata în februarie 2000 de Inspectoratul Scolar Judetean, iar în septembrie a fost predata primariei comunei Miroslava. Fosta IAS Miroslava au mai functionat o vreme, ca societate pe actiuni, sub numele de SC Agricola SA. În cele din urma, a intrat în faliment si apoi în lichidare, moment în care s-a pus problema identificarii detaliate a patrimoniului acesteia. Iar de aici au început problemele. În 2018, Consiliul Local Miroslava inclusese gradinita si terenul de 4.476 mp aferent acesteia în domeniul public al comunei ca etapa premergatoare derularii unui proiect de modernizare. Un an mai târziu a fost emisa autorizatia de construire necesara modernizarii si extinderii gradinitei, ca si edificarii unei crese. Aceasta din urma avea sa fie construita pe un alt amplasament, dar se preferase o singura autorizatie pentru a se putea include ambele lucrari în acelasi proiect finantat prin PNDL. În luna martie a acestui an, lucrarea a fost finalizata. În paralel, lichidatorul fostei IAS, Master Consulting IPURL ajunsese la concluzia ca terenul din jurul gradinitei trebuie sa-i revina. În 2002, Agricola Miroslava SA obtinuse de la Ministerul Agriculturii un certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor detinute în acel moment, în inventar fiind trecuta si parcela aferenta gradinitei. De aici, procesul dintre lichidator si primarie, început în decembrie anul trecut. Prin actiunea sa, Master Consulting IPURL a cerut anularea autorizatiei de construire din 2019, anularea hotarârilor CL Miroslava prin care terenul fusese inclus în domeniul public al comunei si radierea înscrierii provizorii a dreptului de proprietate al comunei asupra terenului. În fata judecatorilor, batalia s-a purtat practic în jurul definitiei termenului de „imobil”. Magistratii Tribunalului au considerat ca protocolul încheiat între ISJ si primarie în anul 2000 se referea la întreg ansamblul. „Instanta retine ca termenul de «imobil» folosit în protocolul din 22.02.2000 reprezinta atât constructia în care îsi desfasoara activitatea gradinita, cât si terenul aferent acestei constructii”, au spus judecatorii, care au decis respingerea actiunii. Daca lichidatorul considera ca inventarul aprobat de Ministerul Agriculturii îi asigura dreptul de proprietate asupra terenului, putea încerca o actiune în revendicare. Victoria comunei în fata Tribunalului a fost însa de scurta durata. Cu aceleasi acte în fata, rationamentul magistratilor instantei de recurs, respectiv Curtea de Apel, a fost diferit. Legea 84/1995 a învatamântului stabilea ca fiind „baza materiala a învatamântului” realizata de fostele IAS bibliotecile, editurile, tipografiile, statiunile didactice si de cercetare, bazele de odihna si tratament, taberele scolare, locuintele si altele asemnea. „Din coroborarea semnificatiei verbului «realizata» cu enumerarea de la alineatul 2 al articolului citat se deduce ca, pentru situatia gradinitelor, bunurile supuse transferului sunt doar cladirile aferente procesului de învatamânt”, au considerat judecatorii. Cum primaria nu obtinuse înca o hotarâre de guvern care sa-i ateste domeniul public, cu includerea si a celor 4.476 mp aferenti gradinitei, ultimul act de proprietate valabil era certificatul emis de Ministerul Agriculturii. Decizia Curtii de Apel a fost de admitere a recursului declarat de lichidator, iar prin aceasta, de anulare a autorizatiei de construire si a înscrierii dreptului de proprietate al comunei asupra terenului. Totusi, hotarârea nu a fost luata în unanimitate, unul dintre cei trei magistrati membri ai completului de judecata apreciind ca recursul ar fi trebuit respins. Sentinta pronuntata de Curtea de Apel este definitiva. Singura cale de actiune a Primariei Miroslava a ramas promovarea unei cai extraordinare de atac precum revizuirea sau contestatia în anulare.
