Cine i-a tocat averea si, în cele din urma, a adus-o în pragul suicidului? O poveste de la începutul secolului trecut. Hariclea Hartulari Darclée a fost considerata cea mai mare cântareata de opera din lume vreme de 25 de ani. Posesoare a unei voci rare, Darclée s-a impus în istoria muzicii drept prima soprana a lumii de la sfârsitul secolului al XIX-lea si începutul secolului XX. Si-a desavârsit prin studiu talentul, iar lupta cu viata si necazurile acesteia i-au slefuit caracterul. Cântareata a fost preferata celebrilor compozitori Puccini si Verdi. S-a retras de pe scena la 58 de ani. Desi a fost adorata la nivel mondial si a câstigat o avere, soprana, care provenea dintr-o familie înstarita, a murit în România atât de saraca încât a fost nevoie ca Ambasada Italiei sa suporte cheltuielile de înmormântare, se arata în studiul despre viata artistei, realizat de catre Stefan Petrescu, publicat de Academia Româna si preluat de adevarul.ro. „Niciodata nu voi putea pune ceva deoparte”. O primadona a operei din vremurile acelea câstiga suficient încât sa îsi poata asigura un trai îmbelsugat. Totusi, si cheltuielile unei dive erau pe masura statutului social spre care aspira: hoteluri de lux, apartamente confortabile, trasura proprie, îmbracaminte si nenumarate atentii fata de fani si ziaristi. Darclée se confrunta în mod regulat cu lipsa de numerar, datorii si polite neplatite, iar statutul de femeie maritata a obligat-o pâna la divortul din 1897 sa obtina de fiecare data consimta-mântul sotului pentru tranzactiile financiare. Darclée, chiar si dupa desfacerea casa-toriei, obisnuia sa-i dea socoteala sotului pentru fiecare banut încasat si cheltuit, intrând uneori si în detalii intime pentru a-si justifica costurile vietii de fiecare zi. Într-o scrisoare din 1893, cântareata exclama cu durere catre sot: „Este pacat de Dumnezeu, atâta munca pentru a nu avea niciun profit material!” Dar pe masura ce vin, banii pleaca: „Fara a fi zgârcita, însa încep a crede ca niciodata nu voi putea pune ceva deoparte.” Pagubele fostului sot În 1900, Hariclea face bilantul pagubelor produse de fostul sot, caruia i-a dat aproape 200.000 de franci de-a lungul timpului, „o avere de om”. Dupa sase ani de cariera, Darclée parea epuizata: „Toate acestea nu-mi mai produc impresiune, ma gândesc a face un capital care sa-mi permita sa ma retrag, fiind foarte obosita de viata asta.” Afacerile familiei Hartulari pentru recuperarea unor proprietati ipotecate si înstrainate au înghitit mare parte din veniturile artistei. Afacerile ratate ale lui Iorgu Hartulari Conform studiului despre viata artistei, realizat de catre Stefan Petrescu si publicat de Academia Româna, se arata ca Iorgu Hartulari a avut mai multe idei de afaceri, dar niciuna nu a dat roade. De pilda, în 1899, Iorgu credea ca poate face bani din exportul vitelor în Italia, iar Darclée, sfatuindu-se cu macelarul italian de la care facea cumparaturi, tindea sa îi dea dreptate.Via de la Cotnari, în parte cumparata de Hariclea de la socrul ei, Nicolae Hartulari, nu mai dadea rod de foarte multi ani. Darclée a platit integral banii pentru salariul vierului, replantarea viei si reparatiile de la crama. În 1899, Darclée a trimis bani lui Iorgu pentru a cumpara altoi american, dar banii au fost irositi pe jocul de carti. În cele din urma, în 1904, Iorgu a cumparat 1.000 de butuci de la pepiniera Balaceanu din Ploiesti si 8.000, la un pret mult mai mic, de la pepiniera de stat Paraclis din Cotnari. „Tot Iasul stia” Dupa doua decenii, via de la Cotnari, aflata în grija Nataliei Paciurea, sora lui Iorgu, a ajuns din nou în paragina. În 1925, Darclée a vrut sa vânda via, dar cumnata ei s-a opus, zicându-i ca „banii se duc, pamântul ramâne”. Darclée avea doua parti din vie si un sfert din casa din vale. Mai precis, Hariclea detinea în proprietate cinci hectare si 2.281 de metri patrati, din care vie patru ha, iar fiul ei, Coco, sase hectare si 1.818 de metri patrati de vie neplantata, precum si doua hectare si 1.500 de metri patrati de padure. Relatiile dintre Darclée si Natalia s-au deteriorat iremediabil în anii interbelici. Tot Iasiul stia ca Hariclea ar fi lasat-o pe Natalia cu 100.000 de lei datorie. Într-o scrisoare catre avocatul ei, Darclée rabufneste: „Din cauza acestei familii am pierdut o avere”. Pe când era tânara sotie i-a tinut în casa pe fratii lui Iorgu, Dimitrie (Mitica), Lucretia si Natalia, iar peste ani, în loc de rasplata, era vitregita de venitul care i se cuvenea de la vie. Când a vrut sa îsi recupereze pianul, Natalia s-a opus pe motiv ca nu le putea lasa pe fetele ei fara instrumentul de studiu. Niciun succes în plan personal În ultimii ani de viata, conform studiului despre viata artistei, realizat de catre Stefan Petrescu si publicat de Academia Româna, Darclée a purtat o corespondenta asidua cu avocatul Victor Ratiu din Bucuresti în legatura cu lichidarea tuturor proprietatilor din România. Cântareata trecea prin greutati financiare, fiind într-o permanenta lipsa de lichiditati. De Victor Ratiu o lega o prietenie sincera, care data înca din primii ani ai secolului XX, fiind avocatul ei în procesul intentat contra constructorului care executase monumentul funerar al lui Iorgu Hartulari. Darclée spera sa vânda patru locuri virane în Oltenita care ramasesera de la tatal ei, dupa ce pierduse 30.000 de franci într-o afacere cu produse petroliere, asupra careia insistase Iorgu. Terenurile din Oltenita erau amplasate în centrul orasului, aproape de piata, doua câte doua vizavi. Marea criza din anii 1930 a afectat piata imobiliara, iar locurile din Oltenita nu se vindeau din lipsa de cumparatori. Ratiu o sfatuia pe Darclée sa vânda tot ce mai are, chiar si sub pretul pietei. Darclée întâmpina dificultati în vânzarea unor tablouri, care nu se vindeau pentru ca nu mai erau lichiditati pe piata. Afacerile fiului ei, Ion Hartulari, mergeau prost. Compania de teatru daduse faliment, iar mama sa, care iscalise diverse polite, era îndatorata cu sume uriase. Lipsa disperata de numerar a determinat-o pe Darclée sa persevereze în descâlcirea altor chestiuni financiare, precum obligatiunile de stat ale Principatului Serbiei, cumparate de tatal ei în 1881. Dar nici în aceasta chestiune nu a avut succes. Plina de datorii si în depresie, Hariclea Darclée, în vârsta de peste 70 de ani, traia retrasa la Milano, cufundata în datorii si multe lipsuri materiale. În acei ani ai singuratatii, artista avea un prieten devotat la Bucuresti, avocatul Victor Ratiu, de pe strada Italiana nr. 6, cu care coresponda regulat în chestiuni de afaceri si de familie. Daca nu ar fi primit regulat bani de la acest om generos, marea diva a operei ar fi murit de foame. Umbla într-un taior ponosit În 1930, în timp ce Coco era în turneu prin Italia cu opereta Magery, mama lui, nemaiputând plati chiria pentru apartamentul de trei camere în care locuia, era nevoita sa cedeze doua camere unor colocatari. Sentimentul de singuratate si saracia îi dau primele gânduri de suicid: „Daca nu m-as gândi ca Coco ar trebui sa-mi transporte corpul în tara (unde cel putin am un cavou la Bellu), stricnina pe care o am necontenit în boursette ar fi avut deja efectul.” Dupa câteva luni, proprietara a vândut apartamentul, asa ca Darclée a gasit o pensiune unde era pe deplin multumita. Desi camera era mica, avea apa curenta si mâncare excelenta. Dar hainele erau vechi, un tailleur marron pe care îl avusese si când fusese ultima data în tara în 1926. Iata cum descrie starile ei depresive într-o scrisoare din 2 iulie 1930 catre avocatul Ratiu: „Câteodata ma ia astfel de disperare ca ies din casa la 8½ dimineata - ratacesc pe strada, caut refugiu unde sunt sigura ca nimeni nu ma cunoaste - în quartiere departate si popolare, beau un iaurt pentru a nu ma întoarce în pensiune decât dupa orele 10 când poarta este închisa pentru a nu vedea pe nimeni. Starea mea sufleteasca este foarte suferinda. Daca si corpul sau mintea mi-ar fi zdruncinate cum e sufletul, m-as afla poate astazi într-o casa de sanatate si astfel n-as avea cunostinta de atâta patima.” În 10 ianuarie 1939, Hariclea Darclée a murit la spitalul Filantropia din Bucuresti, unde se internase pentru a se trata de o afectiune a ficatului, se arata în studiul despre viata artistei. O cariera spectaculoasa Cântareata de opera Hariclea Darclée a fost numita de-a lungul timpului, de presa nationala si internationala, drept „privighetoarea Carpatilor”, „privighetoarea adorata”, „maiastra pasare de basm”, „vocea începutului de secol”, „cea mai mare cântareata a zilelor noastre”, iar Enciclopedia dello Spettacolo, „cea mai mare cântareata a lumii timp de 25 de ani”, noteaza „Dictionarul personalitatilor feminine din România” (Editura Meronia, 2009). Marea soprana s-a nascut la Braila, la 10 iunie 1860, fiind fiica mosierului de origine greaca Ion Haricli si a Mariei Aslan, nepoata domnitei Mavrocordat. A studiat pianul în particular si a luat lectii de canto la pensionul Lobkovitz din Viena cu profesoara Marchesi, la Bucuresti cu profesoara de origine franceza Madame La Kerre si la Paris cu E. Duvernois de la Conservator. Debutul international a avut loc pe scena Operei Mari din Paris, la 14 decembrie 1888, cu rolul Margareta din „Faust”, încredintat de marele Charles Gounod. Vocea deosebita si interpretarea sopranei românce i-au adus consacrarea artistica în întreaga lume. Succesul urias pe care l-a înregistrat la Paris i-a adus contractul unui turneu pe care l-a început în vara anului urmator prin marile sali de opera ale Europei. Activitatea desfasurata în perioada 1893-1910 a facut-o cunoscuta în întreaga lume, Hariclea Darclée impunându-se pe principalele scene din Paris, Berlin, Floren-ta, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Monte Carlo, New York sau Moscova. Giacomo Puccini a considerat-o singura cântareata care poate încarna rolul Floriei în „Tosca” si la cererea ei, a adaugat operei aria „Vissi d'arte, vissi d'amore”, distribuind-o în spectacolul de premiera ce a avut loc la Teatro Constanzi din Roma la 14 ianuarie 1900, alaturi de tenorul Emilio de Marchi si baritonul Eugenio Giraldoni, conform aceluiasi volum amintit. Vorbea sapte limbi straine Hariclea Darclée, cunoscatoare a mai multor limbi straine (germana, franceza, italiana, spaniola, engleza, greaca, rusa), a fost apreciata de mari compozitori, de la G. Verdi, Ruggiero Leoncavallo, J. Massenet, Alfredo Catalani, la G. Puccini si a cântat alaturi de Enrico Caruso, Titta Ruffo, Tamango sau sub bagheta dirijorului Arturo Toscanini. Repertoriul cântaretei a cuprins peste 60 de titluri de opere ale unor celebri compozitori, între care: „Romeo si Julieta”, „Norma”, „Traviata”, „Car-men”, „Aida”, „Wilhelm Tell”, „Don Gio-vanni”, „Manon”, „Othello”, „Tannhau-ser”, „Tristan si Isolda”, „Boema”, „Tru-badurul”. Cântareata de opera, lied, oratoriu, romanta, artista a abordat si lucrari inedite sau foarte rar cântate.
