Spirit nelinistit, înrudit cu Hieronymus Bosch, Albrecht Dürer, Rembrandt, Francisco de Goya, William Blake, Gustave Doré, Khalil Gibran, Marcel Chirnoaga face parte din marea familie a artistilor vizionari, care au schimbat perceptia noastra asupra lumii. El este un maestru al liniei, al luminii si al umbrelor încrustate pe placa de metal, topite în bronz sau cioplite în piatra. Caracterizata printr-o fantezie debordanta, împletind macabrul si sublimul, opera lui Marcel Chirnoaga este profund morala, mesajul sau fiind unul de natura existentiala, dar si religioasa. „Grafica si gravurile mele au un mesaj moral, afirma el. Eu încerc sa materializez chipul raului si sa-l arat întregii lumi.” Si asta pentru ca lumea „sa recunoasca raul si sa se apropie de binele sublim”, afirma el. Încarcata de simboluri, grafica lui Marcel Chirnoaga este de natura baroca. Încrâncenarea liniilor sale se destinde luminându-se atunci când autorul, luat de avânt, se lasa în voia inspiratiei si a fanteziei sale debordante, cu accente mistico-matematice. …Urmarind lectiile lui Dan Barbilian, elevul Chir, cum îi zicea colegul sau de breasla ceva mai tânar, graficianul Dan Erceanu, copia formulele asternute pe tabla de mâna febrila a profesorului, trecându-le constiincios în caietul sau plin de tot felul de mâzgalituri. Elevul Chir era atras de numere rationale si irationale, având impresia ca sub aripa fiecarui radical sta ascuns un înger cu o trâmbita stralucitoare subsuoara, pregatit sa sune chemarea noastra la Judecata de Apoi. Mai târziu, si-a dat seama ca alaturi de îngeri se aflau si demonii, ce-l imitau, scalambaindu-se, pe Creator. Si atunci, probabil, si-a adus aminte de ce spunea Philon din Alexandria, ca exista doua naturi create de bunul Dumnezeu. Una vatamatoare, blestemata si osândita, iar cealalta folositoare si vrednica de toata lauda. Si ca prima are întiparita pe ea un chip fals, calp, iar cealalta un chip tainic, luminos. Arta lui Chirnoaga e o arta dionisiaca, a dansului, a tipatului. A geamatului. Ea elibereaza energiile întunecate ce zac înauntrul acelui „galben icusar/ ceasornic fara minutar/ ce singur scrie când sa moara/ Si ou, si lume…” În Oul dogmatic al lui Ion Barbu, Marcel Chirnoaga a gasit o adevarata Gradina a deliciilor, unde, nu departe de Marea curva a Babilonului, stau cei patru cavaleri ai Apocalipsei, alaturi de bourii încoronati, alaturi de leii si vulturii cu sâni dubli, de fecioare cu spada, de copacii cu gheare si caii ciungi, acolo nebunia si-a acoperit cu toate bratele pieptul gol si s-a urcat în corabia beata a lui Rimbaud, tragând dupa ea o întreaga sleahta de vise desarte si destine spulberate. A gasit „palatul de nunta si cavou” bântuit de tot felul de spectre ale viciilor omenesti, cum ar fi desfrâul, lacomia, mânia, slugarnicia, invidia, avaritia si setea nemasurata de putere. Pentru a putea sa-si contureze la modul sublim aceste viziuni, artistul a colindat biserici si manastiri, a trecut pe la Agapia, pe la Varatic, dar si pe la Voronet. A trecut si pe la manastirile si bisericile maramuresene. Acolo a stat de vorba cu sfintii zugraviti în halouri de mâinile tremuratoare ale pictorilor anonimi. Icoanele si frescele i-au linistit sufletul, dar nu a putut scapa de Marea curva a Babilonului decât în momentul în care a luat creionul alchimic si a desenat-o nu pe o foaie de hârtie, ci pe un palimpsest. Atunci si-a zis: „Vremea sfinteniei a trecut. A venit vremea dialecticii, din care au baut si Aristotel, si Hegel, si Lenin, si Marx. Îngeri nu voi picta, dar voi picta iadul terestru. Îl voi împodobi cu demoni dialectici. Dialectica este un lucru teribil. Ma voi îmbarca pe corabia ei si voi ajunge în Purgatoriu.” Spirit nelinistit, înrudit cu Hieronymus Bosch, Albrecht Dürer, Rembrandt, Francisco de Goya, William Blake, Gustave Doré, Khalil Gibran, Marcel Chirnoaga face parte din marea familie a artistilor vizionari, care au schimbat perceptia noastra asupra lumii. El este un maestru al liniei, al luminii si al umbrelor încrustate pe placa de metal, topite în bronz sau cioplite în piatra. „Daca ar fi sa poti comparata, nu ca nivel, ci ca îndrumare tipologica – scria criticul de arta Ion Frunzetti – viziunea lui Chirnoaga despre om se aseamana cu cea a lui Dante, Cervantes si Shakespeare: este cea a glorificarii spitei umane si a complângerii stadiilor prin care evolutia spre stele o obliga sa treaca”. Arta lui Chirnoaga – adauga criticul – e deopotriva, un „imn si un mars” vital închinat umanitatii. Debutând ca artist în perioada proletcultista, Marcel Chirnoaga se situeaza la polul opus acestui curent. Desi a acceptat unele comenzi, el nu s-a abatut de la viziunea sa. Facând o acolada, trebuie sa spunem ca în perioada dogmatica a anilor 1950-1964 a existat un program de comenzi tematice facute de partid. Comenzile acestea au fost pentru tânarul Marcel Chirnoaga un colac de salvare si o sursa de venit pentru acele vremuri atât de grele: „Veneau la noi – marturiseste el – niste directori de la Directia Artelor Plastice, veneau si niste secretari de partid... Ni se dadeau niste tematici. În 1957 ni s-a cerut, de pilda, sa reflectam împlinirea a 50 de ani de la rascoalele taranesti. Se încheiau contracte, se încasau avansurile repejor si se faceau lucrarile. Daca erau acceptate de juriu se platea si lichidarea la contract, daca nu ramâneai doar cu avansul încasat”. Din astfel de contracte traiau majoritatea artistilor plastici din acea epoca marcata de propaganda comunista; multi dintre artisti, trecând printr-o situatie financiara precara, nu si-au facut prea multe scrupule, urmând linia ideologica trasata de cadrele partidului. Altii au încercat sa gaseasca o portita de scapare, primind ofertele, dar pictând în maniera lor si evitând pe cât posibil linia realismului socialist. Asa a facut si tânarul Marcel Chirnoaga. A primit avansul. A predat lucrarile. Dar nu a mai încasat si lichidarea, aceasta fiindca lucrarile sale nu au primit girul cenzurii proletcultiste, fiind puse la index. Epoca aceasta a lasat în sufletul lui Marcel Chirnoaga în gust amar. Sentimentul de repulsie s-a adâncit în perioada ceausista, când dupa o scurta perioada de liberalizare, partidul a revenit la vechile-i naravuri. Atunci, vazând cum decurg lucrurile, Marcel Chirnoaga a luat hotarârea sa evadeze macar pentru un scurt timp din iadul comunist, descinzând în cel capitalist, pe care-l cunoscuse în anii copilariei. Trecut prin criza mistica, artistul era constient de faptul ca raul pusese stapânire peste lume. Scepticismul sau se manifesta nu numai în opera, ci si în viata de zi cu zi. Cum autoritatile au refuzat sa-i acorde viza pentru a pleca la o expozitie organizata peste hotare, unde fusese invitat, Marcel Chirnoaga a vrut sa le dea o lectie usturatoare de etica. Avea de gând sa se întoarca, însa oamenii regimului comunist continuau sa-l trateze ca pe un element suspect. Si asta l-a enervat peste masura. „A fost o ilegalitate pe care cei de la Serviciul de Pasapoarte – afirma el în cadrul unui interviu luat de Grigore Ilisei – mi-au facut-o. Fusesem de doua ori în Statele Unite, fara sa fiu membru de partid. Am fost încurajat de cei de la Ministerul Culturii, zic eu, ca element de propaganda. Voiau sa dovedeasca cu lucrarile mele liberalismul regimului. De asta mi se dadea voie sa ma duc cu expozitiile mele în Italia, în Franta, în Germania. Si de doua ori în S.U.A.” Asta s-a întâmplat în 1976: „În anul respectiv trebuia sa deschid o expozitie în cadrul Zilelor Culturii Române la Helsinki, în Finlanda. Am cerut pasaport si eu, si fiica-mea...” Pentru a putea pleca, Marcel Chirnoaga a facut tot felul de memorii adresate forurilor de partid si de stat. Nu a primit nici un raspuns. „Am încercat cu memorii, cu audiente. Nu mi s-a raspuns în nici un fel. Atunci m-am înfuriat, cum mi se întâmpla câteodata bine, si am zis ca fac demonstratia ca se poate pleca din tara asta si fara pasaport... Voiam sa ajung la Istanbul, sa ma prezint la Consulatul românesc si sa cer ajutor ca sa revin în România.” Marcel Chirnoaga si-a pregatit evadarea cu multa migala. A luat în calcul toate riscurile. Evadarea urma sa aiba loc pe mare. De aceea, împreuna cu fiica lui, a plecat în Delta, la Sfântul Gheorghe, chipurile în vacanta. Aici graficianul si fata lui au facut lungi exercitii de înot. De asemenea, având în vedere ca aveau de parcurs o distanta atât de mare, pâna la Bosfor, s-au antrenat vâslind pe canalele pline de stufaris ale Deltei. Si-au facut provizii de hrana si de apa. Totul parea sa mearga bine. Meseria de meteorolog pe care o practicase pe aeroportul din Baneasa i-a adus însa ghinion. Vremea s-a aratat a fi potrivnica. Marea era agitata si au trebuit sa amâne plecarea: „Am întârziat o zi. M-am uitat la televizor, la buletinul meteo, ca sa avem vântul cel bun, care sa nu ma duca la rusi si nici sa ma suceasca spre Constanta. Când a venit vântul cel bun, barca cu care trebuia sa plecam era închiriata altor plimbareti. Si asa am pierdut o zi. De aia ne-a prins furtuna aceea minunata. Ne-a salvat o nava militara sovietica... Eram dupa 20 deore de furtuna apriga. Înghetati si uzi pâna la oase”. Fugarii au scapat, totusi, destul de ieftin. Probabil ca autoritatile au cautat sa aplaneze lucrurile: „La Constanta ne-au asteptat dragutii de graniceri. Pe mine m-au internat si m-au si ras în cap. Au internat-o si pe fiica-mea la fete. Procurorul, care ne-a interogat, ne promitea ceea ce studiasem în Codul Penal, pâna la 5 ani de închisoare pentru trecere frauduloasa de frontiera.” Însa dupa 8 zile de ancheta, au fost eliberati si s-au întors la Bucuresti, urmând sa fie judecati în regim de libertate. Apoi, procurorul i-a anuntat ca trecerea lor frauduloasa a frontierei va fi încadrata ca actiune de tulburare a ordinii publice, fiind tratata ca o contraventie. Probabil ca intervenise cineva, de undeva de sus, vreun politruc caruia îi placea grafica lui Marcel Chirnoaga. Mai mult decât atât, în anul urmator, în 1977, Marcel Chirnoaga si fata lui au primit aviz de la acelasi Serviciu de Pasapoarte, plecând la expozitia organizata în Finlanda. „Probabil ca Dumnezeu de care ma lepadasem în adolescenta m-a ocrotit de fiecare data când am fost în primejdie. Mai întâi matematica si apoi grafica si gravura mi-au readus în suflet credinta”, îsi încheie marturisirea Marcel Chirnoaga. Nichita Danilov este scriitor si publicist
