Andreea Filipescu, 21 ani, Braila: ”De ceva timp am observat ca de fiecare data când îmi pun anumiti cercei în urechi sau îmi pun curea la pantaloni fac o eczema în zona respectiva si ma manânca foarte tare. Pe lânga faptul ca este chinuitoare mâncarimea, sunt îngrijorata sa nu fie ceva contagios”. Dr. Corneliu Dobre, medic primar dermatolog, Clinica de Dermatologie, Spitalul Clinic de Urgente „Sf. Spiridon”, Iasi: ”Cel mai probabil este vorba despre o dermatita de contact alergica la nichel. Dar acest lucru poate fi stabilit cu certitudine doar în urma unui control dermatologic. „Dermatita de contact”, în general, este o afectiune destul de frecventa a pielii care nu constituie o amenintare pentru viata si nu este nici contagioasa, dar destul de deranjanta fiind o afectiune inflamatorie care se declanseaza ca urmare a expunerii pielii la contactul cu substante iritante sau alergizante. Aceasta poate sa apara la orice vârsta dar este mai des întâlnita la persoanele care iau contact în mod repetat cu materiale/substante agresive în context profesional (dermatita de contact iritativa) si la persoanele care au o predispozitie catre a dezvolta alergii prin expunere la anumite substante sau materiale care pot actiona ca alergeni (eczema de contact alergica). În cazul dermatitei de contact, o singura expunere nu este suficienta pentru a declansa reactia, este necesar efectul cumulativ; acesta va duce la depasirea capacitatii de rezistenta a pielii sau de a face fata solicitarilor la care este supusa. În cazul eczemei alergice, odata alergia instalata (dupa o perioada preliminara de „pregatire’’ a alergiei prin expuneri repetate, care nu produc initial niciun fel de reactie) orice expunere la alergen (chiar si unica sau la o cantitate infima de alergen) va declansa inevitabil reactia, fara a mai fi necesar efectul cumulativ. Expunerea repetata a pielii la iritanti locali va declansa o reactie limitata la zona de contact, ca de exemplu: dermatita de contact la nivelul fetei în cazul persoanelor care folosesc produse cosmetice cu ingrediente active concentrate sau produse-tratament pentru orice boala de piele; dermatita a mâinilor la persoanele care folosesc frecvent dezinfectanti sau lucreaza cu substante iritante sau dermatita de contact la bebelusi, care apare la nivelul pielii feselor (eritemul fesier sau de scutec), ca urmare a contactului repetat si uneori prelungit (scutece de unica folosinta - schimbate rar) cu scaunele/urina . Expunerea, chiar si ocazionala la alergeni (cel mai adesea metale nepretioase - nichelul, alama, bronzul, sau unele substante din vopseaua de par sau acrilatii din ojele semipermanente si gelurile UV sau parfumurile), va declansa o reactie care se poate extinde dincolo de zona de piele direct expusa. Alergenul este un factor de mediu de multe ori inofensiv care este însa perceput de sistemul imun al pacientului sensibil (alergic) ca o „amenintare”. O sensibilitate particulara a pielii poate predispune unele persoane la dermatite de contact iritative frecvente, în timp ce factorul de risc cel mai important pentru o eczema de contact alergica e reprezentat de predispozitia noastra genetica. Indiferent de natura ei, o dermatita de contact are urmatoarele simptome: înrosire a pielii (eritem); modificari de textura (asprire si uneori descuamare vizibila); microfisuri (sau chiar fisuri vizibile pe suprafata pielii); disconfort în zona de contact; microvezicule (care dau aspectul de „zemuire” superficiala); mâncarimi moderate spre intense. Diagnosticarea dermatitei de contact se face atât clinic, dar si pe baza informatiilor obtinute din discutia cu pacientul în cazul unei dermatite de contact iritative. Sunt si situatii în care pacientul îi arata medicului specialist o poza cu dermatita de contact iar acesta o poate identifica. În cazul în care se suspicioneaza o alergie de contact se recomanda consult si testare de specialitate alergologica pentru identificarea alergenului. În rare cazuri poate fi necesara o biopsie de piele din zona afectata pentru stabilirea cu exactitate a diagnosticului pentru a evita confuzia cu alte boli care se pot manifesta asemanator. În tratamentul dermatitei de contact, indiferent de tipul ei, se recomanda creme, unguente sau solutii cu corticoizi topici (dermatocorticoizi) cu efect antiinflamator si antipruriginos, însotite de antihistaminice administrate pe cale orala. Se recomanda complementar produse extrem de blânde pentru igiena locala, precum si aplicatii de dermatocosmetice reparatoare, calmante si cicatrizante. Încercarile de tratament naturist trebuie evitate întrucât pot agrava inflamatia prin patrunderea necontrolata a unor ingrediente în conditii de bariera cutanata compromisa. Sunt si cazuri în care medicul cu vaste cunostinte de medicina naturista poate indica pentru dermatita de contact un tratament naturist precum uleiuri din plante sau seminte/sâmburi (ulei de migdal dulce, aloe, ricin, in etc), sau din plante, creme pentru dermatita de contact, precum creme de galbenele sau musetel. Daca nu stapânim aceste cunostinte, utilizarea acestora nu este binevenita. Unele dermatite de contact compromit sever integritatea barierei cutanate si pot crea astfel porti de intrare pentru microorganisme patogene. Pruritul poate provoca o scarpinare necontrolata care creeaza conditii propice pentru o suprainfectie bacteriana sau fungica care agraveaza inflamatia locala. Tocmai de aceea, este extrem de important sa luati legatura cu un medic dermatolog, pentru a putea stabili corect diagnosticul si schema de tratament”.
