E suficient sa ne imaginam ce ar însemna pentru oras, turistic, dar si pentru proprii locuitori, sa ai o zona pietonala pe toata cuprinderea centrului istoric al Iasului, de la Palatul Culturii, pâna la Fundatie. Ce tip de viata ar capata orasul. De aproape un an de când vorbesc cu diversi ieseni ca sa le aflu povestile de viata pe care apoi le public pe site-ul iesenii.ro, aflu o multime de lucruri si despre Iasi. Mai exact, despre cum se vede orasul dinspre cei care-l locuiesc, nu doar din ce ne spun diverse ghiduri, site-uri oficiale, discursuri sau texte mai mult sau mai putin promotionale. Si ce aflu, dincolo de faptul ca e mai mult decât interesant, e si cât se poate de util, daca vrei sa întelegi mai ales ce nu merge în acest oras si ce poate fi si ar trebui îndreptat. Am sa zic aici doar despre una dintre problemele Iasului, asa cum mi-a fost ridicata de un iesean foarte implicat în viata comunitatii si care mie mi s-a parut extrem de importanta. E vorba de faptul ca Iasului îi lipseste o veritabila piata publica, acel spatiu pe care grecii antici îl numeau agora si pe care îl gasesti, într-o forma sau alta, în mai toate marile orase de peste tot din lume. Sigur, agora antica avea unele functii pe care azi nu le mai poate îndeplini. În Atena antica, în agora se tineau, spre exemplu, si alegerile sau procesele publice. Nu mai e cazul, dar rolul principal al unei astfel de piete publice a ramas acelasi. Piata publica e acel loc amenajat special unde cetatenii se aduna, socializeaza, discuta problemele comunitatii, fac politica sau vorbesc unii cu altii despre ce le trece prin cap, se bucura de atmosfera pe care o da arhitectura locului, cladirile, de regula vechi, sau de faptul, pur si simplu, de a fi împreuna. Dar e si locul unde se aduna locuitorii atunci când vor sa protesteze sau sa ia atitudine fata de ceva pe care-l considera important pentru ei. Piata publica e, cu alte cuvinte, inima cetatii. Iasul are doua astfel de spatii publice care ar putea functiona ca agora, dar care, din diverse motive, n-o fac. Unul e cel din fata Palatului Culturii, unde acum e doar o parcare si în stânga ceva spatiu verde. Celalalt loc e Piata Unirii. Daca la Palatul Culturii e mai greu de imaginat o agora, macar din cauza faptului ca prin fata lui trece (si nu poate fi desfiintat) bulevardul Anastasie Panu, ceea ce lipseste locul de linistea, confortul si accesul pietonal, în Piata Unirii e clar ca se poate. Cu o singura conditie, mare si lata. Ca primaria sa transforme toata zona dintre Palatul Culturii si Fundatie în pietonal. Inclusiv strada Cuza Voda. Stiu, pare o masura radicala, cu consecinte si efecte secundare majore, cum ar fi aglomerarea traficului rutier în zonele vecine, în special pe bulevardul Independentei. Nu stiu ce consecinte ar produce si desfiintarea liniei de tramvai care traverseaza centrul din Tg. Cucu pâna la Gara si pe directia spre Copou. Iar toate astea ar presupune, cu siguranta un efort urias, ca resurse, inclusiv de timp, din partea administratiei locale, dar cred ca merita. E suficient sa ne imaginam ce ar însemna pentru oras, turistic, dar si pentru proprii locuitori, sa ai o zona pietonala pe toata cuprinderea centrului istoric al Iasului, de la Palatul Culturii, pâna la Fundatie. Ce tip de viata ar capata orasul. Iar Piata Unirii ar deveni cu adevarat o agora, acel loc unde e musai sa fii ori de câte ori vrei sa te întâlnesti cu altii pentru a pune la cale treburile orasului, a-ti spune cuvântul sau pur si simplu a te bucura ca esti, ca cetatean, „buricul” orasului, nu doar un simplu platitor de taxe.
