Ca sa nu mai ramâie repetent si anul acesta la lectia de patriotism, mam’mare, mamitica si tanti Mita, au permis tânarului Simion s-ajunga la Iasi de 24 ianuarie. Toti românii adevarati si-au dat „mâna cu mâna” pentru ca nu cumva revolutionarul George Simion sa rateze a se sui în trenul unirii. Odata ajuns la lasi apostolul neamului va s-aprinda pentru poporul satul de tiranie lumina unitatii nationale, dintr-o flacara la care acum doar dânsul are acces. Apoi, miraculos aprinsa la Iasi, auzind c-a venit libertatea la putere, vapaia unirii va da buzna prin toate cotloanele tarii ca sa bage spaima în dusmani, azi aici, mâine-n Focsani, pân’ la cei din Valea Uzului sau Timisoara, acestia nemaiavând absolut nicio scapare. Dintre toate personajele pe care foarte probabil le-ati recunoscut, doar patriotul George este unul inventat, restul fiind desprinse din realitate: „mam’mare” e buna si marea mama Rusie, „mamitica” e neobositul cârmaci Ceausescu din a carui tâta nationalista suge si tânarul Simion, în fine – „tanti Mita” e patriotele Mihai Chirica, tristul avatar de provincie al ilustrului înaintas, pe care patriotul nostru ni-l picteaza acum, cu interes, în vesminte reactionare. Daca interesele de destabilizare ale „mamei” Rusii sunt si au fost mereu evidente, caci o stim mereu grijulie la România si cu osebit interes la regiunea noastra, la Moldova, daca seva national-vitejista a „mamiticii” ceausiste o vedem cu claritate curgând prin vinele conului Georgica, precum si la alti tudorvadimisti de convenienta de prin politica noastra, ei bine, deranjul pe care „tanti Mita” – M. Chirica i-l creeaza marelui patriot Simion, boicotându-i revolutia din 24 ian. de la Iasi, pare mai greu de explicat. Da, din ograda PNL Iasi, „tanti Mita” i-a aruncat patriotului George cîteva anateme, cum face ea când se înfoiaza sa arate cine detine suma expertizei în materie de natiune, de unire si de patrie, dar mai ales ca sa-i aminteasca lui Simion de vremea când acesta era doar un domn Goe oarecare, unul ce avea sa fie mai apoi nasit întru politica, chiar la Iasi, de însusi Mihai Chirica. Ei bine, constient ca AUR e împotriva PSD-PNL la masa politica, chiar daca nationalismul ieftin uneste toate aceste partide, într-un avânt fata de care ar fi palit chiar si Garibaldi, revolutionarul nostru odata se da de trei ori peste cap, ia forma întregii natiunii si „cheama la arme” în jurul sau pe toti patriotii mai mici, ca raspuns la „mesajul plin de venin al primarului din Iasi”, care pur si simplu nu îi vrea pe AUR-isti la sarbatoarea din 24 ianuarie, si „sa te fereasca Dumnezeu de furia poporului!”, nimeni se nu se bage peste mai înaintele patriot Simion s.c.l. În aceasta poveste, Simion-AUR doreste câstigarea de capital electoral nu pentru binele comun, ci pentru interesul sau personal, mascat (prost) de demagogia nationalista, fiind vorba, ca si-n cazul pseudo-oponentului sau de moment, Chirica, de strategii de cocotat în vârful puterii. Deci nu, falsa partida cu „revolutionarii” de la AUR vs. „reactiunea” PNL Iasi nu ne pacaleste: revolutionarul Simion si ipistatul Chirica, cei care acum ceva timp se uneau în dans de dragul tarisoarei, si care acum vor sa ne apara unul împotriva altuia, sunt de fapt personajele aceleiasi comédii patetice. Daca pupilul sau, Simion, poate fi suspectat de oarece sinceritate în travaliul sau nationalist, din contra, jupân Chirica, aprinzatorul de lumânari de la Iasi, dezvelitorul de busturi si de alte vedenii nouasecoliste, nu prezinta nicio credibilitate: vorbele sale vor doar sa discrediteze oponentii, din orice directie ar veni acestia, din politica sau din sfera civica. Si unul si altul sunt fete ale aceluiasi golem nationalist ce macina la infinit cuvinte goale în locul actiunilor în interesul public, povesti cu românii azi napastuiti (de minoritati, de straini, de... intelectuali), dar mâine triumfatori împotriva tuturor. O ceata roz a înlocuit în capsorul lor orice urma de reprezentare echilibrata, constructiva si europeana a viitorului acestei tari. Îi anuntam pe falsii profeti ai festivismului unionist ca 24 ianuarie e deocamdata o zi trista pentru moldoveni, desi asa nu ne-am dori sa fie. E ziua ce ne aminteste de începutul declinului regiunii noastre în fata statului centralist si a puterii de la Bucuresti, e ziua începutului saracirii, a declinului demografic si a depresiei sociale la moldovenii din Iasi, Vaslui, Botosani, Galati, Neamt, Vrancea, Bacau, Suceava si nicidecum o petrecere de lasata-secului de colorat cu false strigate patriotice ori cu pseudo-sfada între „reactionarul” Chirica si „revolutionarul” Simion. Ziua de 24 ianuarie e pentru cei mai multi moldoveni o celebrare muta a efectelor celor aproape 150 ani de unire mincinoasa, a numararii rudelor emigrate la Bucuresti, Cluj ori Paris, a batrânilor uitati în spitalele noastre, a decapitarii multor generatii prinse în ghilotina subdezvoltarii, a frigului si a foamei. Nu, 24 ianuarie nu e nicidecum un triumf al Natiunii, atâta timp cât o imensa parte din Natiune sufera de boala si de moarte, într-o Românie în care planurile de dezvoltare pe multi ani au fost înlocuite – inclusiv din cauza extremismului de tip AUR – cu racnete de agonie pe câteva zile sau cel mult pe câteva saptamâni. În ciuda evidentei ei însa vor veni amândoi în Piata Unirii din Iasi, astfel ca în dosul retoricii unei ‘uniri’ ce mascheaza în fapt ‘excludere’ sa marcheze momentul 24 ianuarie pentru a lor imagine. Sa nu se astepte vreunul din ei c-o sa le credem brasoavele. Moldovo, fii desteapta! Alexandru Cohal este cercetator la Institutul de Filologie Româna "A. Philippide" din Iasi ([email protected])
