Construit de Ștefan cel Mare acum 500 ani, ansamblul Mănăstirii Tazlău restaurat de o asociere de firme ieșene (P)

Una dintre cele mai frumoase ctitorii ale lui Stefan cel Mare, Manastirea Tazlau, cu biserica „Nasterea Maicii Domnului”, se numara printre cele mai valoroase monumente din judetul Neamt. Biserica „Nasterea Maicii Domnului” restaurata de Societatea IASICON S.A. se pregateste de inaugurare dupa ample lucrari de restaurare care au fost receptionate în luna decembrie 2023. Ansamblul Manastirii Tazlau a fost restaurat în perioada 2018-2023, în cadrul proiectului „Restaurarea si valorificarea turistica si culturala a Ansamblului Manastirii Tazlau, judetul Neamt”, finantat în cadrul programului POR 2014-2020. Restaurarea propriu-zisa a fost realizata de asocierea firmelor IASICON SA si CONSTRUCTII UNU SA, în care lider a fost compania IASICON SA, reprezentata prin Director General - ing. Titel Sinescu. Lucrarile ample de conservare si restaurare la Ansamblul Manastirii Tazlau din judetul Neamt au fost îndrumate de directorul tehnic al societatii IASICON SA - ing. Gheorghe Baean si de managerul de proiect - ing. Sebastian Todica si a presupus consolidarea si protejarea a cinci cladiri monumente istorice ce fac parte din ansamblul Manas­tirii Tazlau, si anume: Biserica „Nasterea Maicii Domnului”, Casa Domneasca (aflata în prag de colaps la momentul începerii lucrarilor de restaurare), Turnul clopotnita, Turnul de aparare si Zidul de incinta. Astfel, toate aceste cladiri monumente istorice si-au recapatat aspectul pe care-l aveau înca de pe vremea lui Stefan cel Mare. Principalele lucrari de conservare si restaurare Lucrarile de conservare si restaurare din cadrul proiectului au presupus: realizarea de drenuri în jurul constructiei pentru îndepartarea infiltratiilor de apa de la nivelul fundatiilor; consolidarea zidurilor; refacerea integrala a sarpantei din lemn; stoparea igrasiei si protejarea împotriva umezelii; decaparea tencuielilor groase; curatarea zidariei de piatra de râu si injectare goluri; rostuirea zidariei din piatra a paramentului cu mortar de var fluid hidraulic si praf de marmura; înlocuirea tâmplariei existente; restaurarea elementelor decorative ale fatadei: brâiele duble din caramida cioplita la rotund, tencuite cu var - nisip, profilele decorative din caramida tencuita asezata în “dinti de fierastrau”, soclul profilat, ocnitele; înlocuirea învelitoarei actuale cu una din cupru preoxidat; restaurarea frizei decorative; înlocuirea pardoselii interioare cu una din piatra naturala cu insertii din alabastru, si introducere sistem de încalzire în pardoseala; refacerea trotuarelor din dale de calcar si a treptelor de acces din piatra de talie; restaurarea componentelor artistice (pictura interioara biserica). Marile provocari din perioada de executie Principalele provocari din cadrul acestui proiect a fost starea avansata de degradare a ansamblului. Fata de expertiza realizata initial, pe parcursul derularii lucrarilor au aparut o serie de lucruri noi care nu au putut fi prevazute si tratate initial, printre care un subsol inundat, pereti care erau mai deteriorati decât s-a crezut initial, Casa Domneasca în sine era o ruina si a trebuit, practic, sa fie reconstruita. Istoria ansamblului Manastirii Tazlau Ctitorie stefaniana, biserica Manastirii Tazlau, cel mai important edificiu din cadrul ansamblului Manastirii Tazlau a fost începuta la 4 iulie 1496 si finalizata în anul urmator, la 8 noiembrie 1497. Peste secole, în sirul marilor ctitori ai asezamântului s-au numarat Petru Rares, Alexandru Lapusneanu, Ion Voda cel Viteaz, Petru Schiopu, Aron Voda si multi altii. De-a lungul celor peste cinci secole de existenta, cladirile monument istoric din cadrul Ansamblului Manastirii Tazlau au cunoscut în mai multe etape modificari, extinderi, restaurari si reparatii. Datorita trecerii timpului, a cutremurelor severe suportate, dar si a numeroaselor interventii si modificari efectuate în timp, cladirile ansamblului au ajuns într-o stare avansata de degradare necesitând urgent interventii de consolidare si restaurare. Din punct de vedere architectural biserica Manastirii de la Tazlau este construita dupa un plan treflat cu zonele laterale rotunjite, dar de mici dimensiuni, în comparatie cu absida alungita a altarului. Aceasta dispune de contraforturi la pronaosul evidentiat printr-un decros, la abside si în colturile pridvorului adaugat la sfârsitul secolului al XVI-lea, în timpul Movilestilor. La exterior, decoratia bisericii este realizata prin doua rânduri de ocnite aflate sub cornisa si un rând de firide alungite care înconjoara biserica pe toata înaltimea fatadelor. Asemeni unei fortarete, biserica Manastirii Tazlau a fost înconjurata cu ziduri de piatra, prevazute cu metereze si contraforturi la exterior. În anul 1514, biserica a fost predata de cetele secuiesti, iar spre sfârsitul secolului al XVII a fost închinata catre patriarhiile din Constantinopol si Ierusalim, urmând perioada sa de decadere economica si spirituala. Domnitorul Petru Rares a construit turnul-clopotnita de la intrare si a refacut stricaciunile pricinuite Manastirii Tazlau de-a lungul timpului, aducând-o la starea ei initiala. Alexandru Lapusneanu a construit pridvorul din pronaus, iar Ieremia Movila a asezat o usa lucrata în lemn de arin în anul 1596 “de catre un Cozma Maistrul”. În anul 1711, Constantin Mavrocordat o închina Muntelui Sinai, iar din anul 1835, Manastirea Tazlau devine parohie. La mijlocul sec. al XVII-lea, arhimandritul Zaharia, a construit palatul egumenesc lânga clopotnita construita de Petru Rares, întarind astfel apararea si paza la cele trei porti. Între anii 1858 - 1859, s-au facut o serie de reparatii la Manastirea Tazlau care au condus la îndepartarea ctitoriei voievodului Stefan cel Mare de la forma sa initiala prin adaugarea unor “inovatii” constructive. Totodata, a fost refacuta pictura din interiorul bisericii, în vechea zugraveala predominând culoarea rosie si decorul care amintea de dispunerea blocurilor de piatra din parament. În anul 1879, se întrerupe viata monahala de la Manastirea Tazlau ca urmare a unui incendiu. Locasul a fost refacut în anul 1894, iar biserica devenita parohie, serveste cu prioritate nevoilor satului. Clopotnita care a fost si ea distrusa de flacari a fost refacuta în anul 1902, dar într-un stil influentat de arta ruseasca. Intrarea în încinta Manastirii se arcuieste sub turnul-clopotnita, situat la rasarit, iar în interior se mai pastreaza urme ale casei Domnesti si ale fostelor chilii. Din anul 1990, biserica Sfântului voievod Stefan cel Mare devine din nou manastire de monahi fiind astfel readusa la destinatia ei initiala. https://patrimonio.ro/ https://tazlau.mmb.ro/ https://doxologia.ro/


Citește articolul complet pe Ziarul de Iasi

Alte știri din Ziarul de Iasi