Cele mai lungi conversații legat de samovare, dar și de literatură, le-am avut cu colegul meu de breaslă, poetul Emil Brumaru, pe vremea când eram colegi de redacție la Convorbiri literare. Când venea pe la mine acasă, și Emil mă vizita destul de des, de obicei după ce-și cumpăra setul de ziare și reviste de la chioșcurile din preajmă, mă trezeam cu el descinzând la ușa mea. Bineînțeles că ne așezam la taclale și, de fiecare dată, Emil îmi cerea să prepar samovar și să-l servesc cu o ceșcuță de ceai, deși el era un băutor împătimit de cafea. Articolul Confesiunile unui samovar apare prima dată în Ziarul de Iaşi - liderul presei ieşene.
