Încercând sa gasesc locul vocii Elenei Mosuc în ambientul nostru spiritual, mi s-a impus de cele mai multe ori identitatea cu locul sau obiectul devenit familiar, cum este caminul tau, ori un tablou care te încalzeste, te lumineaza, vrei sa-l stii mereu la locul lui. Nici nu s-au asezat prea multe cuvinte din însemnarile de fata si s-a evidentiat o calitate fundamentala a vocii Elenei Mosuc: lumina aurie ca mierea. Asa am receptat-o prima data, printre volutele melodice ale ariei Reginei Noptii din opera „Flautul fermecat” de Mozart, în concertul laureatilor prestigiosului Concurs organizat de Televiziunea Germana ARD (München, 1990, când i s-a acordat premiul I). Sigur ca ascultasem celebra arie în multe interpretari. La alte interprete, notele în registrul acut si supra-acut erau întotdeauna atinse cu exactitate deplina însa aproape fara expresie, emise cu graba de a parasi imediat înaltimea ametitoare parca de teama pravalirii în gol, toate celelalte note erau un sir de margaritare ce straluceau, dar nu fascinau. Vocea Elenei Mosuc era o unduire eleganta în prea înalturi, acele note îti trimiteau gândul la puritatea sunetelor obtinute cu ajutorul celor mai performante sintetizatoare electronice, dar nu puteai urma îndemnul pentru ca sunetul era al vocii încalzita de expresia bucuriei inocente. Lumina, cantabilitate, naturalete, puritate - acestea au fost si au ramas calitatile-etalon ale vocii si interpretarilor Elenei Mosuc. Nu a lipsit niciodata alta calitate de baza a unui solist - virtuozitatea. Nici Regina Noptii, nici Lakmé, nici Violeta, nici Olympia, nici Lucia si atâtea alte personaje celebre din istoria teatrului liric nu au fost lipsite de acrobatiile vocale ce ametesc sali pline, dar Elena Mosuc nu doar te ameteste, ci te încânta, te farmeca. Pentru ea tehnica a fost, a ramas aproape invizibila - expresia, comunicarea dovedindu-se „armele” seductiei sale. La finalul unor astfel de momente, în sala Filarmonicii (când Elena Mosuc a putut fi ascultata în acea sala...), în timpul unui spectacol de opera, în fosta sala studio TVR Iasi, unde am organizat primul sau recital (1995), publicul a izbucnit în aplauze nu doar pentru ca a ascultat prima data sau foarte rar asemenea performante vocale, ci mai ales fiindca sunetele spectaculare erau încalzite de lumina si frumusete. Înaintea studiilor, repetitiilor, a sfaturilor importante cautate, respectate o viata, Elena Mosuc a avut un avantaj extrem de rar: a crescut în lumea dreapta, cinstita, cuviincioasa a bunicilor care au adus-o de mica în lumea credintei. Cântarile psaltice din biserica manastirii Frumoasa au cultivat în sufletul, în vocea Elenei Mosuc smerenia, lumina pura a iubirii de Dumnezeu. Acestea se aud, se simt întotdeauna când o asculti. S-au auzit din nou miercuri 6 aprilie la Teatrul National din Iasi. Nu am mai ascultat stiuta compozitie a lui Nicolae Lungu Pre Tine Te Laudam atât de cucernic, de autentic interpretata. Nu ma îndoiesc, va veni seara când vom asculta din nou vocea de miere si lumina a Elenei Mosuc interpretând prea frumoasele cântece traditionale românesti prelucrate de Achim Stoia sau Tiberiu Brediceanu. Se va revela atunci odata mai mult harul sau de a povesti cântând! Alegerea celor saptesprezece momente muzicale s-a bazat pe trei criterii de baza: ilustrea repertoriului imens rafinat de soprana Elena Mosuc în cele trei decenii de cariera internationala, captarea atentiei publicului cu arii, cu secvente orchestrale celebre, luminarea calitatilor ansamblului instrumental si ale corului Operei Nationale Române din Iasi. Cred ca publicul care a umplut sala Teatrului National nu a simtit lipsa spectacolului scenic: modul cum a cântat Elena Mosuc, toate calitatile vocii sale exceptionale au captat întreaga atentie, transformându-se într-un spectacol pur muzical. Spectacol condus cu atentie, grija pentru detaliu si inspiratie de dirijorii Daniel Jinga si Christoph Hebeisen. Concertul aniversar Elena Mosuc 30 a fost organizat ireprosabil. Cu câteva minute înaintea primului moment muzical publicul a fost pregatit prin derularea imaginilor si secventelor muzicale cu vocea si chipul sau, au fost proiectate mesajele video ale marilor personalitati de teatru liric ce au colaborat pe scenele de spectacol cu Elena Mosuc sau o admira (ex. Placido Domingo, Nelo Santi, Virginia Zeani). Amintindu-mi festivismul fara margini, sclipiciul gros, lipsit de gust, ce caracterizau cu câtiva ani în urma unele manifestari ale Operei Nationale Române din Iasi, am apreciat acum echilibrul, decenta si respectul pentru adevar ce au conferit serii omagiale Elena Mosuc calitatea de spectacol rafinat, ramas ca o lumina în amintirea noastra. Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog si profesor
