În prezent, în Iasi coexista doua realitati. Prima este „realitatea” nostalgica, paseista, a celor care se prevaleaza de numarul (înca) mare de cladiri de patrimoniu si, mai ales, de faptele înaintasilor, pentru a justifica discursiv sintagma de „oras cultural” cu care-si împauneaza piepturile actualii conducatori si acolitii lor la vreo dezvelire de busturi controversate sau la vreo slujba religioasa lânga un mormânt restaurat. A (...)
