„Cine nu e cu noi e împotriva noastra!” pare mantra ultimelor zile pentru cei surprinsi ca rezultatele unui proces netransparent si insuficient dezbatut în comunitate au putut genera si alte reactii în afara de extaz si apreciere neconditionata. Reactiile generate de controversele aparute odata cu lansarea brandului Iasului au scos la iveala o problema veche a democratiei locale: lipsa unei culturi a dialogului. În loc de raspunsuri punctuale la problemele semnalate, am vazut acuze, whataboutism (încercarea de a muta atentia de la subiect prin alta întrebare), victimizare si apel la autoritate. Exprimarea unor opinii critice legate de un subiect de interes general a dat startul unei sarabande de pozitii defensive, atacuri la persoana sau etichetarii autorilor acelor pareri (de la cele subiective, la cele judicios argumentate) drept nemultumiti de serviciu, hateri etc. În aceeasi logica belicoasa, s-a ajuns chiar la actiuni de raportare a contului de social media a autorului unui articol dintr-o revista de cultura, unde erau analizate echilibrat si enumerate atât partile bune, cât si nereusitele demersului de lansare a brandului. Mai mult, unul dintre reprezentantii Asociatiei Destination Iasi, initiatoarea demersului, compara extrem de nefericit (nici nu mai conteaza daca în gluma sau nu) reactiile negative cu masacrul de la Bucea. O polemica, o disputa de idei capata, în perceptia unora, dimensiuni de operatiune speciala ruseasca: confruntare între tabere, nedreptate, umilinta, sentimente care trebuie combatute cu riposte incisive, guerilla digitala, apeluri la unitate între creativi si patriotism local. Pozitionarile sunt puternic antagonice, pare ca „adversarii” trebuie demolati, deoarece intentiile lor sunt clar necurate si, evident, niciunul nu se afla macar în pozitia de a-si putea da cu parerea despre un subiect atât de complex. Însa fiecare dintre participantii la dezbatere exprima opinii care reflecta un adevar interior bazat pe valori si nevoi personale. Capacitatea de a polemiza tine de flexibilitatea în gândire, de deschiderea fiecaruia. Uitând ca nimeni nu detine adevarul absolut, abilitatea de a tolera, de a accepta sau chiar de a lua în considerare justetea altor opinii si a te razgândi e în pericol. „Cine nu e cu noi e împotriva noastra!” pare mantra ultimelor zile pentru cei surprinsi ca rezultatele unui proces netransparent si insuficient dezbatut în comunitate au putut genera si alte reactii în afara de extaz si apreciere neconditionata. Acelasi reprezentant recunostea apoi ca a stat 4 ore sa corecteze materialul în engleza, plin de greseli din cauza folosirii unei traduceri automate. Iata ca, în acest caz punctual, al identificarii unor erori de necontestat, rolul criticii a fost pozitiv pentru toate partile interesate (de la institutia organizatoare, la echipa care s-a ocupat de productia continutului si pâna la beneficiarii finali, comunitatea si cei interesati de materiale), fiind semnalate o serie de greseli care au fost remediate. Sigur, ramâne întrebarea de ce au fost lansate public materiale fara o minima verificare, si probabil vom afla aceste raspunsuri în zilele urmatoare. Dezbaterea publica si cultura dialogului sunt esentiale pentru functionarea unei democratii. Pe baza unui acces cât mai liber la informatii, facilitat de institutiile si mecanismele create pentru a veghea acest lucru, are loc formarea de opinii individuale sau de grup. Aceste opinii sunt apoi discutate public pentru a contura sustinerea celor mai valide dintre ele, care sa determine indivizii sa-si asume decizii colective: de la alegerea unor reprezentanti, la modul în care sunt distribuite fondurile comunitatii, de la gestionarea spatiului public, pâna la crearea de politici publice. Habermas a aratat ca aparitia conceptului de sfera publica îsi are originea în saloanele burgheziei din secolul al 18-lea, unde aveau loc schimburi de idei legate de literatura, care evoluau catre criticarea guvernarii. În zilele noastre, discutarea chestiunilor de interes general s-a mutat din ce în ce mai mult dinspre spatii fizice (sali de sedinte, conferinte, aule, studiouri de televiziune sau paginile presei tiparite) spre cele virtuale. Indiferent de tipul de spatiu unde au loc dezbaterile, caracterul lor public este dat de prezenta unei audiente, ai carei membri sunt atât spectatori, cât si arbitri. În cazul brandului Iasului, era de asteptat ca majoritatea reactiilor sa apara în spatiul virtual, dupa consultarea materialelor puse la dispozitie de organizatori. Chiar daca au existat si manifestari preponderent subiective, bazate doar pe perceptii sau preferinte estetice, multe comentarii au atins chestiuni punctuale sau au argumentat pe larg parerea autorului, într-un mod constructiv. În sine, aceasta arata doua lucruri importante: în Iasi exista înca interes pentru a nu lasa un astfel de eveniment fara ecou si se gasesc suficiente resurse intelectuale pentru a genera o dezbatere din care au de câstigat toate partile: organizatorul, echipa creativa si, mai ales, comunitatea. Un brand atractiv, care are magnetism, adaptabilitate si versatilitate va fi usor adoptat si asumat. De aceea, a încerca sa impui prin folosirea - vorba unui cunoscut jurnalist care aprecia rezultatul, dar nu si atitudinea fata de critica a echipei - a acelorasi vechi reactii politicianiste, de descurajare a oricaror reactii nefavorabile, nu face altceva decât sa distanteze cetatenii de noul brand. Astfel, riscam cu totii transformarea unui exercitiu aparent curajos ca intentie, de desprindere de mirajul idealizarii trecutului, într-o noua forma fara fondul de care Iasul pe care ni-l dorim nu are nevoie. Iasul merita o dezbatere reala legata de aspectele încorporate în brand: viziune, valori, reputatie, perceptie proiectata, conceptul de experienta si modul în care noua identitate reuseste sau nu sa le exprime. Iar autorii demersului si autoritatile, cei care vor trebui sa implementeze noul brand, sunt datori sa organizeze si sa medieze o astfel de dezbatere publica, inclusiva. Asta doar daca nu si-au propus drept obiectiv, în locul fostului titlu de capitala culturala, unul de capitala a inculturii dialogului. George Plesu este manager cultural, presedintele Asociatiei AltIasi
