Sa fie un semn ca Drula e alesul? În copilarie, perioada aproximativ corespunzatoare deceniului al optulea al secolului trecut (anii 1970), am mers foarte mult cu trenul. În fiecare vacanta (de iarna, de primavara, de vara) veneam dintr-un orasel din Muntenia la casa bunicilor de lânga Iasi. Cu toate ca am prins inclusiv perimatele locomotive cu aburi, calatoria cu trenul se desfasura în conditii relativ decente. Aglomeratia era principala problema atunci - am vazut deseori pasageri stând pe scara, pe vagoane, ori în imposibilitate de a coborî în statia dorita, fiindca ramâneau blocati pe canapele din pricina înghesuielii. Vai de tine daca mai carai si ceva bagaje voluminoase! Apropo de gari, desi nu erau prea îngrijite, iar baile aratau de-a dreptul îngrozitor, afluxul de calatori obliga CFR-ul sa mentina o oarecare ordine. Exista o politie feroviara suficient de vigilenta, doua sali de asteptare, ba chiar si un birou al obiectelor pierdute prin garniturile de tren. Nici biletele de calatorie nu erau foarte scumpe. În anii 1980 a început dezastrul. Întâi au disparut perdelele verzi de la geamurile trenurilor, apoi tablourile cu peisaje din tara fixate pe peretii vagoanelor. Budele, absolut infecte, nu aveau niciodata apa la chiuveta micuta. Vara, sufereai de cald în compartiment, iarna, dârdâiai de frig. Înca nu aparusera marile întârzieri, dar dupa o calatorie Iasi - Constanta ori dupa alta Iasi - Timisoara ramâneai cu sechele teribile. Se degradau si garile. În 1989, în urma unei încurcaturi, am înnoptat într-o statie secundara, prilej cu care am facut cunostinta cu o familie de romi ce locuia, cu acceptul ceferistilor, chiar în sala de asteptare. Erau rapanosi, dar cuminti, iar ziua strângeau mizeria pe care o lasau în urma calatorii. Nu se oboseau prea tare cu munca. Dupa 1995, ca profesor navetist, am trait pe viu prabusirea CFR. Jumatate dintre pasageri (tot mai putini cu fiecare an) nu mai cumparau bilet, ci negociau direct cu nasul pretul calatoriei. Eu utilizam un abonament cu un numar limitat de calatorii si citeam în ochii tristi ai controlorilor cât eram de fraier. De, predam inclusiv psihologia! Peroanele garilor pareau sparte de bombe, iar între sine cresteau buruieni si se adunau gunoaie pe care nu le strângea nimeni. Ceferistii faceau greve cerând salarii mai mari. În 2007, în gara din Brasov se aciuasera doua satre de tigani. Deranjante erau atât duhoarea emanata, cât si galagia pe care o faceau permanent, zi si noapte. Zeci de puradei se hârjoneau printre calatori, speriind turistii germani. Personalul CFR parea complet indiferent la aceasta harmalaie. Culmea, pe rutele de distanta mijlocie circulau de câtiva ani celebrele „sageti albastre”, considerate de unii adevarate simboluri ale luxului. De fapt, achizitionarea lor fusese un smen al fostului guvern PSD. Si as putea ajunge cu impresiile de calatorie pâna în ziua de azi, dar stationez aici. Oricum, ce m-a uimit cel mai tare la recentul accident feroviar de la Fetesti a fost taman uimirea cu care a fost primit acesta de catre marele public. Brusc, românii (majoritatea interesati doar de cresterea la gramada a salariilor, si deloc de modul în care salariatii îsi îndeplinesc sarcinile de serviciu, putini - da, multi - ba!) par sa fi descoperit haosul din CFR, conditiile mizerabile în care se circula, întârzierile uluitoare ale trenurilor, nesimtirea si coruptia angajatilor, gunoaiele care acopera terasamentele, mirosurile pestilentiale si armatele de boschetari din gari... De peste 40 de ani nu doar ca nu s-a investit serios în CFR, dar - mai ales dupa 1990 - de aici s-a furat în draci cu girul întregii clase politice. Sa ne amintim doar câtiva ministri ai Transporturilor: Basescu, Mitrea, Berceanu, Orban, Fenechiu, Rus, Sova, Cuc! Sa le analizam promisiunile si cariera politica, averea si anii de puscarie, caracterul si oamenii din jurul lor, legile sprijinite de ei si ce s-a ales, în final, de Caile Ferate Române! Azi, în fruntea ministerului Transporturilor a ajuns Catalin Drula (USR-PLUS). Sa fie un semn ca Drula e alesul?
