Într-un dialog cu Ancuta Manea, cercetator stiintific la Administratia Nationala de Meteorologie, Val Vâlcu a amintit o legenda urbana din perioada comunista. Este vorba despre presupusa cenzurare a datelor meteo atunci când temperaturile depaseau un anumit nivel. „Cunoastem secretomania comunista, faptul ca datele publice, mesajele oficiale erau cenzurate. Circula o legenda urbana cum ca în vremea lui Ceausescu, daca depasea temperatura 40 de grade Celsius vara ar fi trebuit sa dea liber de la serviciu iar, pentru ca era presiune sa mearga productia, sa se realizeze planul, atunci nu erau anuntate oficial temperaturile mai mari, de 41-42 de grade Celsius ci se limitau la 40. Invers iarna, când mai venea câte un val de frig. Sunt reale cele spuse, având în vedere ca în epoca circulau si multe zvonuri, dar si astfel de legende?”, a întrebat Val Vâlcu. „Nu. Absolut toate datele care se înregistreaza sunt date primare, asa le consideram. Aceste date primare sunt transmise de la nivelul statiilor meteorologice la centrele de colectare si la nivel national si urmeaza în timp aceasta validare a lor. Dar în niciun caz datele nu sunt afectate de astfel de modificari”, a raspuns Ancuta Manea. „În epoca nu ajungeau la singurul jurnal de stiri al zilei sau la radio. Puteau fi cenzurate, modificate”, a mai spus Val Vâlcu. „Asta nu ar tine de Administratia sau de Institutul de Meteorologie de la acea vreme. Tabelele noastre meteorologice sunt în original, nu se pune problema sa fi fost modificate în vreun fel în genul acesta”, a mai punctat Ancuta Manea. Fizicianul Stefan C. Hepites a reusit sa puna pe picioare domeniul meteorologic din România. Ancuta Manea, cercetator ANM, a vorbit, în cadrul unui interviu exclusiv pentru DC News, despre „comoara istorica“ pe care institutia o detine ca urmare a muncii lui Hepites. „Informatiile pe care le-am recuperat pâna în momentul de fata ne spun ca, la nivelul anului 1884, pe teritoriul Regatului României existau 3 statii meteorologice si 10 posturi pluviometrice, desi anumite statii sunt mentionate chiar de Hepites ca ar fi existat sporadic pe teritoriul Regatului, dar nu a putut sa faca recuperarea acestor informatii. Existau Bucuresti-Filaret, Braila si Sulina. În ceea ce priveste partea aflata sub Imperiul Asutro-Ungar, a rezultat ca existau 37 de puncte de numarare. As putea sa enumar Arad, Bistrita, Târgu Mures, Brasov, Ocna Sugatag. Dupa 10 ani de activitate, în 1895, reteaua din Regat ajunsese la 340 de puncte de masurare care cuprindeau atât statii meteorologice de diferite categorii, cât si posturi pluviometrice. Deci, munca lui Hepites s-a concretizat si în sporirea extraordinar de mare a punctelor de colectare. O realizare extraordinara a lui Stefan C. Hepites este aceea ca a purces, în 1885, la publicarea acestor anale ale Institutului meteorologic al României. Ne sunt de foarte mare folos pentru ca ele cuprind atât informatiile despre modul în care s-au facut masuratorile, un lucru foarte important, cât si lista statiilor, a posturilor care functionau în momentul respectiv. De asemenea, cuprind informatii despre personalitatile vremii, articole stiintifice, foarte multe lucruri adunate într-un singur loc. Sunt, practic, o comoara. Eu asa le privesc, la fel ca pe o comoara istorica“, a precizat, la DC News, Ancuta Manea, cercetator stiintific la Administratia Nationala te Meteorologie.
