Un avocat încearca sa-si „divorteze” fortat un fost client, pentru a-l putea scoate la mezat. Petru C., care spune ca el este, si va dovedi, „ultimul descendent al neamului Bula”, a fost chemat în judecata pentru partajul bunurilor comune detinute împreuna cu sotia sa, respectiv pentru lichidarea regimului matrimonial partaj de creditor. Barbatul îi datoreaza avocatului o suma modesta, de 1.700 de lei. Cu toate acestea, lupta în instanta decurge la fel de îndârjita, pâna în pânzele albe. Limba ascutita a batrânului din Prisacani l-a facut pe avocat sa fie necrutator. Conflictul dintre Petru C. si avocatul sau îsi are originea într-un incident banal, petrecut acum 15 ani. Sateanul conducea o caruta pe DJ 249, în Prisacani. La intrarea pe un drum secundar, a virat dreapta fara a se asigura si fara a semnaliza, caruta fiind acrosata de un autoturism. A fost amendat cu 450 de lei. A contestat amenda, alegându-si-l ca avocat pe Anatole Cenusa. Contractul dintre cei doi prevedea un onorariu fix de 600 de lei si un eventual comision de succes tot de 600 lei. Petru C. a platit pe loc 100 de lei, urmând ca restul banilor sa fie dati în rate lunare de 100 de lei. Procesul a fost însa pierdut, iar de aici a plecat totul. Si-a dat avocatul în judecata Raspunderea pentru accident îi apartinea lui Petru C. si el era bun de plata amenzii. A considerat însa ca vinovat se facea avocatul, care nu si-ar fi facut treaba cum trebuie. L-a chemat în judecata, cerând înapoierea a 500 de lei platiti drept onorariu, plus daune interese de 4.000 de lei. L-a acuzat pe Cenusa ca nu se prezentase la niciun termen din procesul în care se judecase contestatia la procesul-verbal de amenda si ca ar fi încurcat niste acte din dosar. Deci, Petru C. pierduse procesul nu pentru ca încalcase regimul circulatiei rutiere, ci pentru ca Cenusa nu se achitase de obligatii. În paralel, si-a reclamat avocatul si la Barou, de trei ori, din aceleasi motive. Reclamatiile a fost respinsa. Plângerea în instanta a sateanului a fost respinsa si ea ca neîntemeiata, iar Petru C. a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata. Nu le-a platit, asa ca a fost rândul avocatului sa-l dea în judecata. În 2015, Petru C. a fost obligat la plata a 1.700 de lei. Nici acum, sateanul nu a platit, asa ca Cenusa a demarat procedurile de executare silita. Timp de doi ani, nu s-a ajuns nicaieri. Petru C. nu avea niciun fel de venituri, deci nu se putea pune poprire pe ceva. Toata averea lui era cea detinuta împreuna cu nevasta: o casa de 85 mp din chirpici si acoperita cu azbociment, veche de 50 de ani, pe malul Prutului, si aproape un hectar de pamânt cu actele încurcate, plus un cal si doua vaci. Si o limba ascutita. Într-o adresa trimisa Judecatoriei, în care îsi reclama fostul avocat, batrânul îl facea pe acesta cu ou si cu otet. „Cenusa Anatole m-a agatat la Raducaneni, spunând ca el ma rezolva, si m-a rezolvat. Ce nu a stiut domnul Cenusa ca eu sunt ultimul descendent din neamul Bula, voi dovedi cu acte. Mi-a spus ca el este plin de cunostinte judiciare ca toba de aer. M-a înselat amarnic”, a scris Petru C. În raspunsurile sale, Cenusa aprecia sustinerile fostului sau client drept „calomnioase”, ori „josnice si murdare”. Razboiul era total. „Cerere de staruinta” Avocatul a facut o „cerere de staruinta” catre biroul executorului judecatoresc, cerând identificarea unor venituri sau bunuri care sa poata fi executate. În cele din urma, a luat problema pe cont propriu si a cerut în instanta partajul bunurilor comune ale sotilor C. Procedura este permisa de lege atunci când nu exista venituri ce pot fi poprite. Practic, regimul matrimonial al bunurilor comune este lichidat, ca în cazul divortului. Bunurile comune sunt împartite, chiar daca sotii ramân casatoriti. Odata împarteala efectuata, bunurile datornicului pot fi vândute. Pentru avocat, solutia era simpla: „constructia are doua intrari si poate fi împartita comod în natura”, a aratat acesta. Cei 9.300 mp de pamânt puteau fi lotizati. Cazul a fost analizat în prima instanta de Judecatoria ieseana. Nici aici, Petru C. nu s-a putut abtine. „Numitul Cenusa Anatole vrea o suma de bani de la mine, ca fiind o datorie mai veche. Rog sa precizeze de unde este datoria aceasta. Poate mi-a cântat la nunta si eu nu stiu”, se mentioneaza într-o întâmpinare înaintata de Petru C. Judecatorii au trecut peste replicile acide, discutând problema din punctul de vedere strict al actelor existente la dosar. „Retine instanta ca reclamantul (avocatul, n.r.) justifica un interes patrimonial, care pare a fi legitim, nascut si actual, constând în necesitatea de a-si recupera creanta pe care o are fata de pârât”, au constatat de la bun început magistratii. Ei au constat însa si ca avocatul depusese cererea de chemare în judecata în iunie 2019, fara a dovedi ca din 2017, de când data ultimul act de executare silita, mai facuse verificari pentru a vedea daca Petru C. chiar nu are din ce plati. „Pârâtii nu au pregatire juridica si nu au avut angajat avocat pâna la finalul procesului, desi au formulat întâmpinare si au depus memorii aratând ca nu sunt de acord cu actiunea promovata de reclamant, considerând abuziva atitudinea acestuia constând, în esenta, în partajarea bunurilor lor imobile pentru o creanta de 1700 lei, respectiv 2684 lei incluzând cheltuielile de executare”, au remarcat magistratii. S-a descoperit pensia Dupa efectuarea expertizelor în cauza, în aprilie anul trecut, sotii C. au depus la dosar precizari care aratau ca Petru C. primea din octombrie 2017 pensie pentru limita de vârsta, în suma de 1.100 lei. Existau deci venituri care puteau fi executate. Nu anuntasera însa si executorul judecatoresc de acest lucru. „În opinia mea, pârâtul a omis cu buna stiinta sa aduca la cunostinta situatia sa materiala, cu scopul vadit de a determina reclamantul sa faca cheltuieri suplimentare, crezând în sinea sa ca va îndupleca instanta de judecata prin atitudinea de cersire perfida a milei sa respinga actiunea, iar el sa jubileze în rautatea sa”, a fost replica acida a lui Cenusa, depusa la dosar. Faptul ca Petru C. beneficiaza acum de pensie i-a facut pe judecatori sa aprecieze ca actiunea lui Cenusa era inutila. Legea permite vânzarea bunurilor datornicului chiar daca acesta are venituri constante, dar pentru sume mai mari de 10.000 de lei. Or, aici era vorba de doar 1.700 lei, plus cheltuielile de executare. Magistratii nu au împartasit parerea lui Cenusa, ca Petru C. omisese „cu buna stiinta” sa anunte ca are pensie, considerând ca lipsa cunostintelor juridice este suficienta ca explicatie. Cheltuie dublu fata de datorie Actiunea lui Cenusa a fost respinsa de Judecatorie ca neîntemeiata. Razboiul este însa departe de a se fi terminat. Sentinta a fost contestata de avocat, dosarul intrând pe rolul Tribunalului. În noiembrie anul trecut, pe pensia lui Petru C. s-a pus poprire, retinându-i-se câte 110 lei lunar. A mai platit si el 200 de lei. Pâna la sfârsitul lui ianuarie, se recuperasera 530 de lei, mai fiind de platit 2.154 lei, în rate de 110 lei. Tribunalul a stabilit urmatorul termen de judecata pentru 25 aprilie. Cum datoria este în curs de plata, miza procesului a devenit plata cheltuielilor de judecata. Numai expertiza facuta pentru stabilirea valorii casei de chirpici din Cotu Terchiloaiei a costat 3.740 de lei, de peste doua ori mai mult decât datoria initiala. Conform legii, cheltuielile de judecata sunt suportate de partea care pierde procesul. Daca nu se va ajunge la partajul bunurilor, cheltuielile de judecata vor cadea în sarcina avocatului.
