Învatamântul românesc sta pe „buza” unor noi schimbari, ne anunta ministrul educatiei: se intentioneaza înlocuirea semestrelor cu module de învatare, care vor alterna cu vacante, iar tezele ar urma sa dispara, fiind substituite cu doua evaluari standardizate. Schimbarile anuntate ma obliga sa-mi pun mai multe întrebari: pe ce se întemeiaza aceasta propunere, daca exista experiente sau studii care sa demonstreze ca organizarea pe intervale mai mici a anului scolar, numite module, conduce la o îmbunatatire a activitatilor didactice si a performantelor scolare; apoi, cât de importanta este forma – respectiv structurarea cronologica, daca ea nu este corelata sau „umpluta” cu continuturi care sa genereze sau sa promita o crestere a rezultatelor; ma mai întreb, cui i-a venit aceasta idee si de catre cine a fost consiliat – sau s-a hotarât iarasi, „în direct”, la televizor, de decidentul „suprem”? Nu zic, probabil trebuie revizuita durata anului scolar – înteleg ca e prea scurta, dar de ce sa o lungim fara a pune ceva cu adevarat sporitor în acel interval? Nu cred ca principala problema a sistemului national de instruire rezida în structura sau forma, ci, mai degraba, în substanta învatarii, în felul cum sunt stabilite sau vehiculate continuturile învatarii. Aici trebuie umblat – la „fiziologia” curriculara si nu la „arhitectura” temporala. Iar legat de eliminarea tezelor – ca forme de evaluare sumativa – adica dupa un interval mai îndelungat de predare, cu ce o înlocuim, ca si aceasta este importanta si are valoare formativ-predictiva pentru elevi. Elevii din anii terminali de gimnaziu si de liceu, de pilda, trebuie pregatiti sa faca fata si unor evaluari cumulative, care pun accent pe corelari, integrari, procesari sau aplicari ale cunostintelor în contexte oarecum finale ale unui parcurs de predare. Cititi materialul integral pe constantincucos.ro
