„O economie exista prin faptul ca libertatea si proprietatea individuala sunt public exprimate, deci garantate juridic, si se desfasoara aceste schimburi pe baza de formare de dorinte si de evaluari de preturi pe care oamenii le fac în mintea lor.” Horia-Roman Patapievici În materialul de astazi, voi încheia prezentarea ideilor despre capitalism extrase din conferinta sustinuta de Horia-Roman Patapievici la Bursa de Valori Bucuresti în 2016. În plus, completez eseul de fata cu reflectii desprinse dintr-un articol publicat de acesta în 2017. De asemenea, unele formulari sunt completate în urma propriei reflexivitati. Plecând de la forma de cunoastere tacita care exista încorporata local, adica în fiecare individ, piata reuseste sa extraga aceasta forma de cunoastere dispersata prin intermediul preturilor. Astfel, acestea din urma sunt semnale sau informatii epistemologice. Invocându-l pe marele economist austriac Ludwig von Mises (1881-1973), H.-R. Patapievici statueaza faptul ca, fara preturile emanate de piata (institutie capabila sa capteze ordinea spontana pe care institutiile de tip comanda-executie, specifice socialismului, nu o pot realiza), fara cunoasterea locala, nu ar fi posibil ca un hegemon sau decident, fie el benevolent sau malevolent, sa planifice ceva într-o economie. Cu alte cuvinte, acesta nu va reusi pentru ca nu are la îndemâna preturi veritabile sau reale, ci doar unele impuse, simulacre, construite din pix, cunoscând, astfel, doar atât cât îi poate oferi planificarea limitata si obsoleta. Astfel, acesta traieste într-un soi de solipsism sau, mai frust spus, în izolarea impusa de propria limita sau stare egocentrica. Or, ca piata sa functioneze, este nevoie de prezenta libera si spontana a indivizilor, de dorinta lor voluntara de a participa la schimburi si de posibilitatile limitate de care dispun, toate acestea functionând, astfel, într-o interactiune extrem de complexa si neintentionata de nici o minte din exterior. H.-R. Patapievici arata ca egalitatea absoluta nu poate fi revendicata decât prin uzul fortei si al coercitiei, ceea ce contravine principiilor fundamentale ale libertatii si demnitatii umane. Doar Dumnezeu poate întelege si gestiona echilibrul complex al interactiunii libertatilor, proces care se naste din posibilitatea indivizilor de a-si revendica în mod egal si nediscriminatoriu demnitatea de a opta pentru libertatea lor. Din acest considerent, capitalismul este singura forma de ordine care reuseste sa ofere o perspectiva etica si morala asupra egalitatii dreptului individual de a obtine o egala demnitate umana. Daca toti indivizii au posibilitatea egala si nediscriminatorie de a-si revendica libertatea, iar libertatea se manifesta în acele interactiuni complexe cu ceea ce le apartine de drept si legal (proprietate privata), garantate juridic în cadrul acestei ordini sociale a capitalismului, atunci se poate spune ca exista temeiuri economice si teologice ale acesteia, care decurg din modul în care ne-a creat Divinitatea. Societatile capitaliste au putut sa decanteze idei si sa le puna în functiune într-un mod superior altor civilizatii. Ele le-au valorizat si exploatat într-un mod nemaînîntâlnit pâna la momentul aparitiei capitalismului. Aceasta deoarece omul universal, capabil oriunde de inovatie, imaginatie si creatie, a reusit sa o faca doar în interiorul acelei civilizatii umane care avea ca temei institutional capitalismul. Societatile liberal-democrate au reusit sa construiasca institutii apte sa tezaurizeze o cantitate mai mare de/din ordinea spontana aflata în forma bruta în interiorul acestora. Altfel spus, capitalismul este o forma de ordine sociala. El este definit de autor ca fiind ordinea sociala a proprietatii private si a normelor juridice care o garanteaza si prezerva efectul produs pe piata ca urmare a functionarii proprietatii private (libertatea schimburilor voluntare). Matematic, H.-R. Patapievici considera ca sistemul capitalist se poate prezenta sub forma unui raport particular determinat de un operator special: , unde j este un operator denumit reglaj fin. Capitalismul este un instrument de captare si transformare a inovatiei/ cunoasterii dispersate din cadrul societatii (obtinuta în chip nediscriminatoriu), capabil sa o difuzeze prin intermediul pietei sau prin intermediul institutiilor democrat-liberale existente si legale în forma unui bine public. Cu alte cuvinte, capitalismul nu se identifica unilateral cu nici una din componentele sale, ci este mult mai mult. Nu este suma institutiilor care o caracterizeaza, ci reprezinta ceva mult mai subtil. Ordinea sociala a proprietatii private presupune ca fiecare individ are un cuvânt de spus, însa acesta se manifesta exclusiv prin interactiune. Singura egalitate posibila si acceptata social este data de sansa egala a fiecaruia de a accesa demnitatea umana prin intermediul capitalismului. Având în minte aceste epistemologii, prin antagonie, H.-R. Patapievici demonstreaza de ce socialismul este inamicul societatilor umane. Pentru ca ideile propagate afecteaza revendicarea egala si nediscrimatorie a demnitatii umane care este rezultatul ordinii sociale a proprietatii individuale. Capitalismul este diferit de ceea ce numim colocvial capitalist. Ordinea sociala a proprietatii private si a garantiilor juridice care o consfintesc nu este acelasi lucru cu situatia unui individ corupt, venal, care se lafaie în lux si exuberanta în mod egoist, care se îmbuiba fara sa îi pese de semenii sai aflati în greutati si nevoi. Nici pe departe! E o eroare fatala sa punem semnul de egalitate între capitalism si capitalist! E o diferenta de substanta între un proces complex cuprinzând o multitudine de fatete care interactioneaza subtil, cvasi-cuantic/subatomic, la nivel societal (hiperobiect) si personificarea, de multe ori negativa, atribuita unor personaje sau simple masti. Închei pledoaria cu un citat din H.-R. Patapievici, destul de lamuritor si reverberant: „Daca nu va place proprietatea privata, adica propriumul dumneavoastra, fiti socialisti. Daca nu va place libertatea, adica ceea ce a sadit în fiecare dintre dumneavoastra Dumnezeu, ca posiblitate de avea un liber arbitru, atunci fiti socialisti. Daca va detestati în asa masura semenii încât le refuzati orice drept de a participa la stabilirea preturilor, fiti socialisti. Dar daca sunteti, fiti în cunostinta de cauza, adica stiind ca ati optat pentru ceva care este rau pentru semenii vostri. Daca îi iubiti, fiti capitalisti!” Inima sus! Aurelian-Petrus Plopeanu este cercetator CS II dr. habil. al Departamentului Stiinte Socio-Umane, Institutul de Cercetari Interdisciplinare din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi si cadru didactic asociat al Facultatii de Economie si Administrarea Afacerilor
