„ Fumati?”, te întreaba medicul dupa ce ai trecut în revista toate simptomele pe care le-ai avut în ultimele doua luni. Iar tu, care fumezi, recunosti cu jumatate de gura: Da, desigur, cam un pachet pe zi. Aha, spune medicul, de acolo vi se trage, de la tigari! Cum sa fumati un pachet, chiar sunteti inconstient?!Vreti sa muriti asa tânar? Si îi vei raspunde ca nu moare nimeni de la un pachet pe zi, ba, revoltat, îi explici ca ai avut un bunic care a fumat toata viata Marasesti, doua pachete, si a trait nouazeci de ani, chiar a avut o sanatate bunicica, e drept, mai tusea, dar ce fumator nu tuseste? Si e adevarat, bunicul a murit de moarte buna, dar nu înseamna ca este si adevarul privind fumatorii, ca toti fumatorii mor de moarte buna ca bunicul tau. Medicul are si el adevarul lui, combate cele afirmate de tine, a avut si el un bunic, tot fumator, care a murit pe la saizeci de ani, ba si o gramada de pacienti care au sfârsit-o rau, iar povestea lor despre suferintele îndurate va fi si ea adevarata, astfel ca, în cazul lor, rezultatul a fost diferit. Dupa cum vedem, pot exista multe adevaruri pentru o singura situatie, dar adevarul are ceva în comun pentru toate. De exemplu, acest comun poate fi o regula conform careia fumatul este, în general, daunator sanatatii, indiferent de modul în care afecteaza viata unei persoane. Poate ucide pe cineva, desigur, dar altul poate nu va fi atât de afectat de consumul nicotinei încât sa moara din asta, dar pentru toti oamenii va fi adevarat un singur lucru: ca fumatul le va dauna, într-o masura mai mare sau mai mica, sanatatii. Nu exista exceptii aici, ceea ce înseamna ca acesta este un adevar. Daca cunoastem exceptii de la aceasta regula, daca exista dovezi ca fumatul nu dauneaza sanatatii si chiar o îmbunatateste, te protejeaza împotriva bolilor sau chiar regenereaza celulele ficatului, atunci acest adevar poate fi contestat. Desigur, e un adevar pâna în momentul în care industria farmaceutica, în goana ei dupa profit, va „arunca” pe piata un adjuvant, care în combinatie cu tutunul, îti va putea prelungi viata, iar acest adevar, ca tutunul e nociv, va disparea ca multe alte adevaruri din istoria omenirii. Daca cineva sustine ca în aceasta lume raul este întotdeauna pedepsit, dupa legea nescrisa a karmei sau conform legii bumerangului, sau dupa alte legi universale complexe, aceasta afirmatie nu mai pare adevarata, deoarece este destul de dificil sa fie verificata. La urma urmei, cunoastem o multime de exemple când raul a ramas nepedepsit, cel putin în timpul în care noi am avut sub observatie persoana care ne-a facut rau. Si o persoana care a comis multe rautati, nu numai ca nu a putut fi pedepsita pentru asta, ci traieste si astazi linistita, a obtinut, poate, un anumit succes, recunoastere, respect. Sunt multe astfel de cazuri, fiecare dintre noi a întâlnit o astfel de persoana care, dupa ce ne-a calcat în picioare, desigur, la figurat, karma a uitat de ea. Prin urmare, o astfel de teorie, ca cel care face rau va fi rasplatit cu rau de karma nu poate fi un adevar. Cineva suporta pedeapsa pentru raul facut , dar altcineva vedem ca nu, iar adevarul nu poate avea exceptii. Deci, teoria karmei e relativa, nu e o teorie care certifica adevarul, nu e litera de lege, se întâmpla sau nu. Si nici macar nu stim cu certitudine daca cel care pateste rau i se întâmpla pentru ca ne-a facut noua rau sau ca si-a facut singur rau de-a lungul vietii sale. Ne vom baza pe cea mai simpla si logica definitie a adevarului, conform careia, aceasta este o regula care nu are exceptii. Ce altceva poate fi considerat adevarat? Adevarat, de exemplu, este afirmatia ca toti oamenii sunt muritori. Omul acela este muritor. Eu sunt muritoare, tu esti muritor. Aceasta afirmatie indica legea absoluta neconditionata a vietii, o regula în care nu exista exceptii. Pentru ca nu exista oameni care ar trai pentru totdeauna. Toata lumea moare, unii mai devreme, altii mai târziu, dar nimeni nu traieste etern. Prin urmare, regula conform careia omul este o fiinta muritoare este un adevar. Ei bine, sa ne gândim câte astfel de adevaruri cunoastem, adevaruri care nu implica exceptii. Câte reguli stim care vorbesc mereu despre aceleasi tipare în viata? Daca cunoasteti o multime de astfel de reguli, atunci va puteti considera o persoana educata, instruita, citita, ca sa zicem asa. Si o astfel de educatie ar trebui sa va ofere o mare încredere în sine. De ce? Pentru ca spre deosebire de altii probabil cunoasteti mai multe adevaruri despre lume decât ei. „Îmi spune psihologul meu tot adevarul? „ o întrebare care apare adesea printre clientii psihologilor si, cred, ai psihoterapeutilor. Spun „cred” pentru ca eu sunt psiholog, nu si psihoterapeut, asa ca nu stiu ce se întâmpla în ograda altuia, pot doar presupune. Apoi, apare întrebarea: „Ce este „adevarul”?”, apoi altele - „adevarul poate fi acelasi pentru toata lumea?”, „exista situatii în care adevarul spus de un psiholog poate dauna unui client?” Iar tu, ca psiholog, înainte de a spune ceva unui client, trebuie sa te întrebi: „cum îl va ajuta pe clientul meu acest adevar?”, „ceea ce eu îi transmit este adevar sau doar speculatie? „ Oamenii, dupa cum stim, au atitudini diferite fata de greselile lor: unii le recunosc cu usurinta si încep imediat sa faca schimbari în viata lor, în timp ce, pentru altii, este dureros, atât de dureros adevarul, încât pot deveni închisi în sine, revoltati, depresivi. Prin urmare, uneori este dificil sa-i arati clientului inconsecventele sale, folosindu-te de adevar. Adevarul spus de altul doare daca nu suntem pregatiti sa-l primim. Sau daca nu-l gasim potrivit situatiei în care ne aflam. Si, desigur, daca nu va place exemplul cu psihologul, atunci sa luam ca exemplu cel mai bun prieten, câte relatii n-au fost distruse în urma adevarurilor spuse brut si fara menajamente? Si câte din aceste adevaruri au fost „adevaruri” si nu doar reflectia oglinzii lor interne ridicate la rang de adevaruri absolute? Cu toate acestea,credem ar fi o greseala sa spui unei persoane brut si deschis, pe fata, ca este constructorul propriei nenorociri. Nu toata lumea este pregatita pentru o asemenea sinceritate spusa la rece, nici macar atunci când vine din partea unui specialist care , sa zicem, ar cunoaste unele lucruri, daramite când vine din partea unui prieten! Frica de judecata si respingere ne împiedica sa ne vedem actiunile noastre în adevarata lumina, indiferent de cine e spus acesta. Frica este motivul principal pentru „surzirea” noastra si lipsa dorintei noastre de a înfrunta adevarul. Practic, oricine va sublinia cu duritate greselile celuilalt, provoaca furie si durere. Si prima întrebare pe care si-o pune celalalt este daca el, indiferent ca e psihologul, prietenul lui bun sau medicul, detine adevarul, mai precis, daca punctul sau de vedere nu e doar o opinie personala transformata în adevar suprem la care omul este raportat si dupa care, ulterior, judecat si dezgolit pâna la esenta, lasându-i-se sa i se vada vulnerabilitatea. De obicei, oamenii se refera la propria experienta sau la experienta unor oameni pe care îi cunosc bine, putini la numar,vorbind despre niste tipare pe care le-au învatat, dar nici macar nu se gândesc la faptul ca alti oameni au alte tipare în viata si în exact aceleasi conditii. Ca, de exemplu, unii pot spune ca ai doua case pentru ca sigur ai furat, nu e posibil sa ai doua case într-o viata doar din munca cinstita. Ei stiu pe unii care au furat, zic ei, si si-au facut o casa, deci si tu , sigur, ai facut asta. Dar si pentru ca ei însisi au încercat sa faca ceva în acest sens si n-au reusit, ceea ce înseamna ca toate acestea nu functioneaza. Daca nu a functionat pentru ei, evident, nu functioneaza pentru nimeni, asa ca experienta lor indica adevarul, adevarul lor. Da, exista esecuri, în orice afacere. Dar nu toata lumea le are. Unii oameni pot avea doua case fiindca le-au mostenit, de pilda. Sau au avut un salariu bun, au muncit pe bani frumosi în Occident, lucru care le-a permis, dupa câtiva ani, sa cumpere case. Sau au o afacere prospera si cu banii câstigati investesc în imobile. Sau au câstigat o suma uriasa la loto. Dupa cum vedem, experienta personala este o sursa excelenta de informatii, dar nu este atotcuprinzatoare. Acesta este un fapt care nu vorbeste despre o regularitate absoluta, ci despre una situationala. De aici, definirea adevarului rezumat doar la propriile noastre experiente este o sarcina dificila si chiar neindicata. La urma urmei, asta presupune ca stiind adevarul în toate detinem deja secretele structurii acestei lumi si putem explica multe fenomene din jur cu o acuratete incredibila. Aceasta este o mare putere pe care doar înteleptii o pot avea, si nici aceia, caci spre deosebire de multi, care cred ca detin adevarul, aceia se îndoiesc de multe lucruri din jur. Un întelept îti va spune ca nici moartea nu e un adevar, ca exista viata vesnica, ca perdeaua dintre cele doua dimensiuni, viata si moarte, este atât de fragila etc. Si poate vor aduce si argumente, dar nu o vor face batând cu pumnul în masa, ci folosindu-se de pilde, povesti, metafore si jocuri de cuvinte. Detinând adevarul, care presupune mult studiu, o profunda cunoastere, se poate spune ca o persoana poate prevedea viitorul, cu tot ceea ce implica el. Ea este complet sigura de rezultatul unui eveniment, despre care are o idee clara, bazata pe rationamente, logica si gândire, Ei bine, detinând adevarul, poti sa te uiti la o persoana si sa întelegi imediat cum sa o influentezi, astfel încât sa obtii acel ceva pe care ti l-ai dorit. Vei sti dupa ce reguli ia decizii, ce reguli îi determina cursul gândurilor, ce haine va purta, la ce sa te astepti de la ea. Vei citi o persoana ca pe o reteta de clatite, si vei sti sa-i gestionezi comportamentul , pentru ca stii deja adevarul despre ea. Este o putere mare? Categoric, da. Desigur, si o responsabilitate uriasa, aceea de a sti sa-ti folosesti puterea astfel încât sa nu ajungi sa o folosesti în dezavantajul celor din jur. Ce este, deci, adevarul? Raspunsurile sunt împartite, e ceva relativ, ar spune unii. Sa presupunem ca un amic îti spune ca a vorbit cu Eminescu în aceasta dimineata, în Parcul Copou, se jura ca era chiar el, ar trebui sa-i spui ca este „adevarat” sau ca este „fals”? Acest eveniment a avut loc în realitatea lui sau nu ? Pe ce te bazezi atunci când îi spui ca este fals? Freud a dovedit ca orice realitate este o expresie psihica. Prin urmare, daca luam în consideratie afirmatia lui Freud, „adevarul” tau nu este mai adevarat decât „adevarul” amicului cu care te-ai întâlnit. Adevarul trebuie vazut, înteles si aplicat pentru a fi absolut sigur ca este adevar. Nu este necesar sa verificam totul cu propria experienta, daca mi s-a întâmplat mie, sigur, e valabil si pentru tine si acesta este adevarul,pentru ca asa vreau eu sa fie - trebuie sa-l studiem si, chiar mai mult, sa observam experienta altcuiva pentru a avea dovada functionarii impecabile a unei reguli, pe care o numim adevar. Daca vezi ca oameni diferiti fac acelasi lucru si obtin în mod constant acelasi rezultat, atunci acest lucru indica adevarul sub forma modelului prin care obtin constant acest rezultat. De exemplu, daca apuci cu mâna o cratita încinsa, fara nici o protectie, te vei arde mereu. Daca sari din planor fara parasuta, vei muri. Daca arunci un chibrit aprins în butoiul cu benzina,butoiul explodeaza si tu odata cu el. Deci, putem spune ca aici vorbim despre adevar, adica despre un astfel de tipar care functioneaza întotdeauna la fel. Nu este necesar sa te arzi tu, sa sari din planor fara parasuta, sa testezi explozia pe propria piele, este suficient sa vezi ce li se întâmpla altora. În procesul de învatare, putem lua în considerare cazuri individuale legate de o anumita problema, iar atunci o astfel de analiza poate fi, pur si simplu, adevarata atunci când obtinem cunostinte care nu sunt aplicabile chiar tuturor situatiilor, ci, sa spunem, multora dintre ele. Si poti lua în considerare concepte si fenomene de baza, sustinând adevarul rationamentului tau despre ele, datorita studiului lor cel mai amanuntit. Si omul care va stapâni astfel de cunostinte, va putea întelege cu ajutorul lor în multe situatii diferite, deoarece va detine adevaruri fundamentale din care se pot trage concluzii general valabile. Asa ca , atunci când medicul îti spune sa te lasi de fumat fiindca te vei îmbolnavi grav si vei muri din asta, e bine sa-l asculti, la urma urmei, adevarul lui e mai aproape de adevar decât exemplele pe care le oferi tu, în favoarea viciului tau. Cam la fel e si în relatia cu psihologul, râzi tu, râzi, dar s-ar putea sa aiba dreptate. Cristina Danilov este psiholog https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/opiniiText aparut în sectiunea OPINII a Ziarului de Iasi
