La urma urmei, dorintele noastre nu sunt întotdeauna rezonabile, nu tinem cont de multe aspecte atunci când ne dorim cu ardoare ceva, prin urmare, se întâmpla ca, dupa ce am primit lucrul mult visat, sa nu gasim fericirea deplina, cum ne asteptam. În cel mai bun caz, ne simtim bine pentru o perioada de timp, suntem fericiti ca am primit ceea ce ne-am dorit si doar atât. Si apoi, ne simtim din nou inconfortabil. Dorim altceva sau suntem nemultumiti de ceea ce avem: imaginatia noastra nu a tinut cont de necesitatile noastre reale.  O cunostinta mi-a marturisit ca a rupt relatia cu iubitul ei pentru ca nu a ajutat-o ​​sa schimbe cauciucurile de iarna cu cele de vara. Ea se astepta ca el o va ajuta, dar el a refuzat-o, spunându-i din pragul usii, dimineata, în graba, ca nu e mecanic si ca nu poate face lucruri care îi depasesc abilitatile. „Nu este nici pe departe ceea ce parea. Mi-a înselat asteptarile, eu am visat un alt gen de barbat, nu unul incapabil sa schimbe niste roti.”, mi-a spus dezamagita. „Cui i s-a parut ca ar fi fost altfel?”, am întrebat-o. „Mie.” „Si a cui e problema pâna la urma? A ta sau a lui?” „Doar nu a mea!”, a replicat ea taios. În general, oamenilor le este mai usor sa aiba asteptari decât sa îsi stabileasca obiective realiste. Unul dintre cele mai înselatoare sentimente traite de o persoana este cel de anticipare. Imaginându-ne viitorul pe care ni l-am dori sa îl traim, nu ne gândim întotdeauna daca ni s-ar potrivi un astfel de viitor sau daca el este, într-adevar, viabil. Dar toti modelam situatii în imaginatia noastra - asa functioneaza creierul nostru, care cauta întotdeauna sa ne economiseasca energia încercând sa familiarizeze cu situatiile viitoare. Asa ne pregatim pentru orice eveniment - potential intens, înconjurat si de senzatii placute pe care, parca, începem sa le savuram anticipat. De exemplu, ne imaginam cum ne vom petrece vacanta de 1 mai la Vama Veche cu prietenii, la serile pe plaja unde vom face gratar si vom asculta sunetul chitarelor. Cine va pregati micii, cine va fi responsabil sa aduca lazile cu bere, ce vom cânta, poate ceva din Phoenix, din Beatles, sa ne amintim de vremurile tineretii noastre. Iar când aflam ca prietenii au stabilit un alt plan de vacanta si au bilet de avion spre Tenerife, ne vom supara nu doar pentru ca acum trebuie sa regândim excursia, ci si pentru ca asteptarile noastre nu s-au împlinit. Asteptam cu nerabdare vacanta si, iata, ramânem si fara distractie, si dezamagiti. Neseriosi! Ne-au stricat planurile! vom spune furiosi si nemultumiti pe amicii nostri, care au ignorat cu sau fara voia lor asteptarile din imaginatia noastra. La urma urmei, dorintele noastre nu sunt întotdeauna rezonabile, nu tinem cont de multe aspecte atunci când ne dorim cu ardoare ceva, prin urmare, se întâmpla ca, dupa ce am primit lucrul mult visat, sa nu gasim fericirea deplina, cum ne asteptam. În cel mai bun caz, ne simtim bine pentru o perioada de timp, suntem fericiti ca am primit ceea ce ne-am dorit si doar atât. Si apoi, ne simtim din nou inconfortabil. Dorim altceva sau suntem nemultumiti de ceea ce avem: imaginatia noastra nu a tinut cont de necesitatile noastre reale. Dar aceasta este doar o parte a problemei. Cealalta parte a acesteia este dezamagirea pe care o experimenteaza o persoana atunci când asteptarile ei nu sunt îndeplinite. În astfel de momente, întotdeauna pare ca i s-a întâmplat ceva rau, ceva ofensator, poate chiar nedrept, pentru ca ceea ce a primit nu era la înaltimea asteptarilor sale. Se simte tradata, înselata si sufera din cauza asta, ajungând la concluzia ca e mai sanatos sa nu mai astepte nimic de la viata, vorba lui Benjamin Franklin, pentru ca, astfel, nu va fi niciodata dezamagita. Visul etern al oamenilor: vrem totul deodata. Oamenii grabesc evolutia evenimentelor ce se deruleaza undeva în preajma lor, îsi supraestimeaza abilitatile, având mai multe asteptari decât ar fi cazul. Vreau sa fiu sef! i-a spus hotarât un fost coleg directorului înca din ziua în care acesta a fost numit în functie. Activati într-un serviciu, înteleg…Nu aveti deja un sef? Nu, a tinut sa sublinieze salariatul, as zice ca nu, eu lucrez singur într-o camaruta, nu m-am amestecat cu altii, ma ocup de câteva dosare… Si seful cui doriti sa fiti în atare conditii? l-a întrebat directorul cu umor si usor derutat. Propriul dumneavoastra sef? La scurt timp, salariatul s-a transferat, dezamagit si mânios. Am crezut ca directorul pretuieste valoarea, competenta, dar m-a dezamagit complet! a concluzionat la plecare. Drept urmare, suntem dezamagiti nu atât de faptul ca nu am primit ceva, cât de faptul ca nu am primit suficient, nici cât am cerut si nici în cantitatea pe care ne-am dorit-o. Si ne-am dorit nerezonabil de mult, pentru ca nu ne-am planificat si cântarit asteptarile, ci le-am pictat doar cu emotiile, vulnerabilitatile sau frustrarile noastre. De asemenea, observam ca de multe ori oamenii se asteapta la multe fara a depune niciun efort pentru a le obtine. Si aceasta este o abordare imatura a vietii. Astepti sa ai o casa ca a vecinului, dar nu muncesti, nu pui un ban deoparte sau nu îndraznesti sa faci un împrumut bancar asa cum a facut el, fara sa-ti asumi riscurile pe care si le-a asumat semenul tau. Apoi, asteptarile dispar si apare resentimentul: Al naibii, s-a ajuns! si treci la actiune – îl dispretuiesti, nu-l mai saluti, îi smulgi printre zabrelele gardului florile si arunci cu pietre în motanul lui care îti calca, prietenos, prispa. Iar el e uimit: nu pricepe o iota din comportamentul tau. Prin urmare, avem nevoie nu doar sa ne planificam viitorul, sa ne calculam posibilitatile, ci si sa permitem în asteptarile noastre ca ceva sa mearga prost, nu conform planului imaginativ din mintea noastra. Prin aceasta bunavointa vis-a-vis de posibilitatea unui esec, vom obtine, totusi, ceva. Atunci asteptarile noastre nu vor fi atât de nerealiste si, prin urmare, cel mai probabil, dorintele se vor împlini, poate nu imediat, poate nu în modul în care ne-am dorit, dar cu siguranta vom primi ceva bun si, în acelasi timp, vom sti ca eforturile noastre nu s-au derulat în van. La fel se întâmpla si în relatiile unde unul din parteneri are asteptari mari de la celalalt: un cuplu nu ar trebui sa aiba pretentia sa rezolve toate problemele, atât cele legate de relatia unuia cu celalalt partener, cât si problemele vietii de zi cu zi. Cercetarile au aratat ca aproape doua treimi din toate conflictele dintr-o casatorie se repeta sistematic. Ai putea spune ca sunt de neevitat pe toata durata convieturii. Sau, asa cum spune psihologul Dan Wyle: „Când alegem sa construim o relatie pe termen lung cu un partener alegem inevitabil sa adaugam acestei relatii un anumit set de probleme care nu pot fi rezolvate niciodata.” În aceste conditii, a avea asteptari ca totul va functiona perfect, ca omul lânga care traim se va schimba asa cum ne-am imaginat, este ridicol. De aceea, credem ca este necesar nu sa abandonam asteptarile, ci doar sa abordam într-un mod deliberat formarea lor. Si asta înseamna ca asteptarile nu ar trebui sa fie un produs al fanteziei debordante, ci ar trebui sa devina un plan bine gândit pentru viitor, tinând cont de posibilitatile unei persoane, de personalitatea si abilitatile ei, cât si de contextul în care îsi desfasoara acesta traiul. Pentru ca anterior vorbeam despre calcul, o alta problema privind asteptarile este specificarea lor. Pe de o parte, daca o persoana îsi planifica viitorul, atunci detaliile sunt indispensabile. Trebuie sa ma ocup de petrecere, sa-l contactez pe X, sa fac rost de o sala, o sala mare cu draperii rosii la ferestre cu scaune împodobite cu funde mari, o sa împodobesc sala cu orhidee, iar eu vor purta o rochie în tonul florilor… Toata lumea o sa fie foarte multumita! Ea trebuie sa faca calculele necesare pentru a întelege prin ce actiuni doreste sa obtina un lucru. Dar, pe de alta parte, daca o persoana viseaza mai mult privind viitorul sau, daca asteptarile sale se bazeaza în principal pe fantezii si nu pe planuri si situatii reale, atunci în acest caz fantezia va avea un efect nociv. Acuratetea împlinirii dorintei este greu de realizat aproape în orice situatie, indiferent de efortul depus. Caci întotdeauna intervine si hazardul. Nici macar planurile nu sunt întotdeauna realizate cu exactitate, daca ne gândim de câte ori am planificat ceva si rezultatul a fost altul. Sa presupunem ca o fata viseaza la un viitor sot, care ar trebui sa fie frumos, inteligent, talentat, bogat etc. Si trebuie sa fie înalt, musai înalt, de exemplu, peste 180 cm. Si apoi întâlneste un barbat, care îndeplineste majoritatea cerintelor ei, dar nu atinge acesti 180 cm înaltime. Ar trebui sa fie dezamagita de el, sa se simta nemultumita de faptul ca toate cerintele ei pentru „print” nu sunt îndeplinite? Ei bine, asta este absurd. Dar se întâmpla, în unele cazuri, atunci când oamenii accentueaza prea mult dorintele si se pierd în toate aceste detalii, idealizându-si viitorul care se afla într-o stare de irealizabilitate. Esti mai protejat atunci când te astepti ca, în acest caz, viata sa-ti trimita o persoana buna care sa te aprecieze si sa te respecte, iar tu sa-ti construiesti fericirea împreuna cu el. Astfel de asteptari sunt justificate si par mai întelepte, tocmai datorita simplitatii lor. Când avem prea multe asteptari din partea celorlalti putem sa ne imaginam doua obiecte care ne stau alaturi - primul înglobeaza asteptarile noastre, iar al doilea obiect al asteptarilor e o persoana adevarata, vie. Primul exista în mintea noastra, al doilea exista în viata reala, e palpabil, are personalitate, sentimente, dorinte si trairi personale. Cine oare ar trebui schimbat? Obiectul din lumea ideilor noastre, modelele noastre mentale sau fiinta umana de lânga noi? Desigur, controlul scenariilor si colorarea lor emotionala nu este o sarcina usoara - luptam împotriva propriului nostru mecanism biologic. Ne este dureros de greu sa întelegem faptul ca evenimentele si oamenii ar putea sa nu satisfaca asteptarile noastre. Si mai greu este sa nu începem sa dam vina pe altii pentru propriile noastre dezamagiri, sa vedem evenimentele care nu au mers conform planului nostru, legându-le de ghinion. Renuntând la dorinta de a da vina pe cineva pentru asteptarile noastre neîmplinite, dobândim constientizare: viata noastra este exact ceea ce se întâmpla aici si acum, si nu în imaginatie. Si acest aici si acum este plin de posibilitati - ca si înainte, avem în fata noastra o multime de optiuni pentru actiuni pe care, pur si simplu, nu le-am vazut, suprimate de asteptarile fanteziste, dezamagirea si resentimentele noastre.   Cristina Danilov este psiholog

Citește articolul complet pe Ziarul de Iasi