„Totul are o frumusete, dar nu o vede toata lumea.” Confucius „Am vazut cu ochii mei!”; „Nu se poate, am vazut eu!”; „Ochii mei nu ma însala!” Spunem asta destul de des si suntem convinsi ca avem dreptate. Pâna la urma, treaba fundamentala a simturilor noastre este sa ne ofere o reprezentare cât mai precisa si mai detaliata a lumii înconjuratoare. Vedem si auzim cu mare precizie tot ce se întâmpla în jurul nostru si apoi, cu obiectivitate maxima putem judeca cele întâmplate si sa le dam sensul adevarat pe care îl au. Este o credinta comuna pentru cei mai multi dintre noi, în ciuda faptului ca de cel putin jumatate de secol stiinta ne tot arata ca nu este nici pe departe adevarat. În ultimii 50 de ani, psihologi precum laureatii Premiului Nobel Daniel Kahneman si Amos Tversky au aratat ca perceptia umana este adesea orice altceva decât completa, ba chiar, dimpotriva, este foarte selectiva. Si selectivitatea ei nu are de a face cu subiectivismul nostru. Si chiar si în acest moment ne-a scapat sensul profund al acestei perceptii „denaturate”. Trecând peste arogantele noastre de fiinte suprem inteligente si peste toate cliseele culturale formate în mii de ani, creierul nostru are un singur scop: sa ne tina în viata. Atât si nimic mai mult. Experimentele au verificat acum ca exista o lista întreaga de situatii în care raspunsul creierului nostru este partinitor. Una dintre cele mai importante este atunci când cautam o confirmare: procesam adesea informatii noi într-un mod care ne confirma convingerile si/sau asteptarile. Dar pâna acum, cercetatorii nu au reusit sa explice pe deplin în ce conditii intra în joc aceste distorsiuni si când încep exact în procesul de formare a perceptiilor. Însa, un studiu foarte recent realizat de cercetatorii condusi de profesorul Rafael Polania si profesorul de la Universitatea din Zurich Todd Hare, publicat recent în revista Nature Human Behavior, ne arata ca creierul regleaza deja perceptia vizuala a lucrurilor de pe retina atunci când este în interesul nostru sa facem acest lucru. Sau, altfel spus, vedem inconstient lucrurile distorsionate când vine vorba de supravietuire, bunastare sau alte interese. Si asta de la nivelul retinei, o parte a sistemului nervos pe care nu o consideram „inteligenta”. Perceptia noastra vizuala pare sa depinda mai puternic de utilitatea potentiala a informatiilor decât se credea anterior. Într-un alt experiment, cercetatorii au reusit sa arate ca retinele noastre încearca deja sa prelucreze informatii în cel mai avantajos mod posibil. „De îndata ce ne uitam la ceva, încercam sa ne maximizam propriul beneficiu. Aceasta înseamna ca partinirea cognitiva începe cu mult înainte de a ne gândi în mod constient la ceva”, comenteaza autorul principal al studiului. Acest lucru se datoreaza faptului ca o multime de informatii se pierd în perceptie. Prin urmare, este mai eficient pentru creier sa filtreze, sa prioritizeze si sa selecteze informatiile cât mai devreme posibil. Si asta doar spre binele lui si al organismului pe care îl serveste. Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iasi si presedinte al Asociatiei Creierului Iasi
