Lipsit de traditie ȋndelungata, rolul arhitectului ȋn societatea noastra este palid. Din experienta mea majoritatea zdrobitoare a românilor nici nu pot ȋntelege cuvântul ca atare. Deseori ca sa le „ridice” statutul social arhitectii sunt numiti ingineri. Cuvântul „arhitect” a ajuns ȋn limba româna, dupa cum ne ȋnvata dictionarul ei explicativ, la ȋnceputul modernitatii noastre când marile proiecte erau concepute de arhitecti francezi, iar prima generatie de arhitecti români se pregatea la Paris, din francezul „architecte”. Francezii ȋl au din latinescul „arhitectus”, iar latinii, bineȋnteles, l-au preluat din coplesitoarea, chiar si pentru spiritul lor de cuceritori, cultura greaca. Abia ȋn limba originara cuvântul are continut. Este compus din „arkhi”, sef si „tecton”, creator. Arhitectul este stapânul absolut al artei organizarii spatiului functional. Locul arhitectului ȋn societate, la origine, poate fi considerat glorios. Acum cca 4500 de ani, Imhotep, primul arhitect cunoscut din istorie, creatorul piramidelor, arhitect, inginer, medic, poet, astrolog, a fost o personalitate atât de mare ȋncât ȋn timpul vietii a fost ridicat la rangul de mare vizir al regatului egiptean, iar dupa moarte a fost trecut ȋn rândul zeilor. Acum 2500 de ani mari arhitecti greci au conceput Acropola Atenei ramasa pâna azi celebra ȋmpreuna cu arhitectii Ictinos, autorul Parthenonul, Callicrates al templului Nike si Mnesicles al Propileelor. Acropola, ȋn ansamblul ei, este neȋntrecuta astazi ȋn rafinament, armonie si plasticitate, cu arhitectura ei vie capabila sa emotioneze pâna la lacrimi. Doar evul mediu a fost mai discret cu renumele arhitectilor, desi s-au realizat multime de capadopore ȋn aceasta perioada. Cine mai stie de Pierre de Montreuil, proiectantul si antreprenorul bisericii Sainte Chapelle, o bijuterie a genului construita ȋn numai sase ani ȋn secolul XIII, sau cine a auzit de Ulrich Ensinger, autorul celei mai ȋnalte catedrale din lume, aproape 162 de metri, ȋnceputa ȋn a doua jumatate a secolului XIV? Poate ca acest lucru s-a ȋntâmplat dintr-o buna smerenie chiar daca breslele de constructori conduse de mari maestrii erau binecunoscute ȋn epoca si erau chemate de ctitori adevarati sa opreasca timpul ȋn loc cu opere de arhitectura uimitoare tehnic si dimensional chiar si pentru posibilitatile tehnologice contemporane. Ȋncepând din modernitatea renasterii, marii arhitecti initial completi ȋn privinta abilitatilor artistice si tehnice, pâna ȋn zilele noastre, s-au impus ȋn spatiul public devenind adevarati zei ai creatiei. Brunelleschi, a carui dom din Florenta uimeste prin frumusete, ingeniozitate, ȋndrazneala devenit simbol al Renasterii, Palladio, arhitectul care a reusit sa impuna un stil la nivel planetar, ȋn sfârsit o pleiada ȋntreaga de arhitecti a caror celebritate s-a perpetuat pâna ȋn zilele noastre. Amintesc doar pe Le Corbusier, Wright, Gropius, exponenti ai arhitecturii moderne sau nume mari cum ar fi Frank Gehry, Ieoh Ming Pei, Santiago Calatrava, Norman Foster, Zaha Hadid, Rem Koolhaas. Toti acestia sunt personalitati ale Occidentului, cu puternica imagine publica ȋn tarile lor de origine si nu numai. Sunt arhitecti ale caror creatii sunt determinante pentru relevanta spatiului cultural. Am facut acest discurs pentru a face o comparatie cu ceea ce se ȋntâmpla azi ȋn România. Lipsit de traditie ȋndelungata, rolul arhitectului ȋn societatea noastra este palid. Din experienta mea majoritatea zdrobitoare a românilor nici nu pot ȋntelege cuvântul ca atare. Deseori ca sa le „ridice” statutul social arhitectii sunt numiti ingineri. Sigur, cele doua specializari sunt fundamentale pentru calitatea si durabilitatea arhitecturii realizate. La ȋnceput arhitectul cuprindea ȋn stiinta lui toate specializarile necesare realizarii unei cladiri, abia modernitatea, evolutia tehnologiei au impus separarea nu numai pe domeniile relativ distincte, respectiv arhitectura, urbanism, ingineri cu multe si diverse competente, dar si aprofundarea unui domeniu anume, bunaoara sunt arhitecti specializati pe hoteluri, birouri, arhitectura industrala, locuinte unifamiliale, locuinte colective, spitale, scoli, detalii tehnologice si de executie etc., etc., etc. Dintr-o data arhitectura a devenit atât de complicata, de complexa, mai ales când vorbim de programe de ahitectura majore, ȋncât numai un puternic spirit de echipa orientat pe calitatea proiectului poate face sa rasara, din când ȋn când, extraordinar de rar ȋn România, opere de arhitectura. Si asta se ȋntâmpla numai daca beneficiarul ȋsi asuma rolul de ctitor. Ȋn ciuda faptului ca arhitectul se afla la intersectia conflictuala a tuturor specializarilor care fac posibila nasterea unui edificiu, el este astazi ȋntr-o umbra de meschinitate cu pagube ireversibile pentru calitatea spatiului public. Iata cum ȋn treizeci si trei de ani de libertate si democratie nu exista o ierarhie publica ȋn lumea arhitectilor, nu apar ȋn scena arhitecti cu rol de model si, ȋn consecinta, calitatea, autenticitatea arhitecturii noastre este regretabil de slaba. Dr.arh. Ionel Corneliu Oancea este manager al unei companii de solutii arhitecturale; a fost arhitect-sef al Iasului
