Tot mai putini cronicari, vechi si noi. Tot mai putini noi între noi, care mai respiram duhul acelei împreuna-lucrari, CRONICA VECHE numita. Si tot mai multe punctele de suspensie. Ca unul ce mi-am asumat oarecari i/responsabilitati în acea cronica aventura, ma simt dator a da stire de trecerea DINCOLO a celei care a fost Angela Moraru (20.8.1948- 5.7.2021), cunoscuta sub pseudonimul ANGELA TRAIAN (dupa numele localitatii de bastina, o comuna din judetul Bacau). Poetesa, prozatoare, eseista, publicista, incisiva comentatoare a fenomenului cultural. Cronicareasa, în prima si-n ultima instanta. A debutat, liceeana fiind, în "Cronica", si-a încheiat respirarile literare în "Cronica veche". Si la Junimea, care i-a editat, de la debut, cele mai multe – si mai consistente – dintre cartile sale. Ne-a legat o veche prietenie literara. Cu ea, cu Aurel (Bruma), cu Aura (Musat), cu regretatul Ion Chiriac, am format, în mileniul trecut, un grup poetic ("Nocturne"), care se dadea în spectacol, lunar, la Casa Studentilor. Angela Traian însasi, mai apoi, a instituit un "Jurnal al artelor", care a tinut afisul, în Sala Mica a Teatrului National, vreme de 7-8 ani. Un Album (editat în 2014) da sama de acel fenomen. la care nu pot a nu (retro) vibra, întrucât reanima, pe pânza vremii, prezente si secvente care au marcat Iasul cultural-artistic al anilor 80-89, cum nici o alta institutie de spectacole n-a facut-o. Si asta pentru ca, într-o singura seara, veneau la "rampa", în salita ce s-a dovedit neîncapatoare, scriitori, muzicieni, pictori, actori, din toate generatiile – de la maestri la tineri aflati în plina afirmare sau la "ucenici" de pe bancile scolii... Voi spune si eu, ca o doamna anonima (care a determinat-o, de fapt, pe autoare, sa finalizeze acel Album), ca "am trait acolo clipe memorabile", fiind si protagonist, si spectator. Jurnalul artelor a fost un spectacol al elitelor, pentru elite. Bucuroasa dar si artagoasa, având, adica, angoasa lucrului bine facut, s-a aratat Angela Traian când am integrat-o Cronicii Vechi. Atasanta, cooperanta, intransingenta în tot ce faptuia. O vreme, mi-a trimis pe net o analiza scurta si severa a numarului de revista tocmai aparut. Ca sa nu cad în narcisismul izbândei, sau sa ma las pe tânjala. O rubrica semnata de ea, numar de numar, în CRV, a devenit carte, la Junimea, cu insolitul/curajosul titlu: N-am talent! Ceea ce o poate recunoaste (în public!) doar cineva cu-adevarat daruit, haruit. Luminoasa, frumoasa (da!), generoasa, Angela. Scriitoare înnascuta, dar care pierduse niste trenuri, astfel ca n-a acces la calitatea de membru al breslei scriitoricesti. Iar cînd a fost posibil, a refuzat categoric, considerînd (cu umor) ca vremea ei a trecut. "Ce? Sa râda astia tineri de mine: ce mai vrea si baba asta? Vrea pensie de la Uniune, desigur... Nu, nu servesc asa ceva", a replicat îndemnurilor mele (mai ales). Daca despre cartile sale s-a scris în diverse publicatii (Cronica, Convorbiri literare, Ziarul de Iasi, Cronica Veche, Scriptor s.a.), precum si-n dictionare academice si/sau de autor, (Dictionarul Literaturii Române, editat de Academie; Dictionarul "Scriitori si publicisti ieseni" s.a.),remarcându-i-se singularitatea si amplitudinea "vocii", stingerea ei n-a fost semnalata nici printr-un obisnuit ferpar la gazeta. În ultimii ani, sotii Alexandru si Angela Moraru îsi aveau resedinta, din primavara pîna-n toamna, (uneori si-o bucata de iarna), la Malini, acolo unde a intrat în legenda "Moartea caprioarei" labisiene. Acolo e împamântenita si cea despre care se poate spune ca a însemnat o veritabila pagina în jurnalul artelor/literelor iesene. Si nu numai. Domnul s-o aiba în lumina Sa! Nicolae Turtureanu este director al revistei „Cronica veche”, poet si eseist
