“Ziarul de Iasi” continua seria dezbaterilor în contextul alegerilor academice din universitatile iesene. Mai jos prezentam un articol primit la redactie de la prof.dr. Liviu George Maha Invitam sI alti candidati sa participe la aceste dezbateri. În continuarea aspectelor prezentate în articolul precedent, este necesara raportarea la un alt clasament international considerat relevant la nivelul comunitatii academice – Times Higher Education. Bineînteles ca ramân valabile atât rezervele legate de caracterul relativ al indicatorilor luati în considerare, cât si motivele pentru care aceste clasamente sunt utile si ofera unei institutii de învatamânt superior cadrul necesar comparabilitatii rezultatelor obtinute, dar si perspectiva dinamica de evaluare a performantelor academice institutionale. Din punctul de vedere al criteriilor, în timp ce Clasamentul Shanghai (ARWU) pune accentul mai mult pe succesul în activitatea de cercetare stiintifica (luând în considerare indicatori precum numarul de absolventi si cadre didactice care au câstigat Premii Nobel si Medalii Fields, numarul de lucrari foarte citate în 21 de domenii, numarul de articole publicate în revistele Nature si Science, precum si performanta per capita a unei universitati), The World University Ranking (Times Higher Education) se bazeaza pe 13 indicatori de performanta, grupati în cinci categorii. Acestea se refera la predare (mediul educational), cercetare (volum, venituri si reputatie), citari (influenta cercetarii), perspectiva internationala (personal, studenti si cercetare) si transfer de cunostinte (venituri din industrie), considerându-se ca aceste elemente pot oferi o imagine de ansamblu a performantelor unei universitati din perspectiva multidimensionala. Din punctul de vedere al metodologiei de colectare si analiza a datelor, daca ARWU (Clasamentul Shanghai) se bazeaza preponderent pe informatii obiective si masurabile, precum performanta academica si cercetarea stiintifica, minimizând impactul evaluarilor subiective, Times Higher Education colecteaza informatii direct de la universitati si prin sondaje de opinie, pentru a evalua reputatia institutiilor în predare si cercetare, perceptiile si evaluarile subiective având, astfel, un anumit impact asupra ierarhiei rezultate în urma procesului de evaluare. Un alt element de diferentiere fata de Clasamentul Shanghai se refera la faptul ca Times Higher Education include si un indicator specific privind perspectiva internationalizarii unei universitati, cu referire la mobilitatea internationala a studentilor si a personalului, precum si la colaborarile internationale în cercetare, ceea ce reflecta importanta acestei dimensiuni pentru învatamântul superior. Spre deosebire de Shanghai Ranking, Times Higher Education este mai cuprinzator din punctul de vedere al numarului de universitati evaluate, clasamentul din anul 2023 incluzând si 22 de institutii de învatamânt superior din România. Dintre acestea, numai doua au reusit sa se pozitioneze în top 1000 universitati ale lumii, celelalte fiind clasate mai jos de locul 1000 si chiar 1500, asa cum este si cazul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi. Dincolo de situatia din cea mai recenta editie a clasamentului, este foarte importanta si analiza evolutiei universitatilor românesti în ultimii ani. În general, dinamica a fost una cu caracter descendent, putând fi constatata o deteriorare a pozitiei pentru majoritatea lor. Principalele universitati ale României si fondatoare ale Consortiului „Universitaria” (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, Universitatea „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca, Universitatea din Bucuresti si Universitatea de Vest din Timisoara) figurau în prima jumatate a clasamentului în anul 2016. Pe parcurs, acestea au coborât în clasament, unele mai rapid decât altele, pâna la pozitii în afara topului 1000. În ultimii ani, doua dintre ele au inversat trendul, îmbunatatindu-si pozitia – Universitatea din Bucuresti si Universitatea de Vest din Timisoara, în timp ce Universitatea „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca si-a mentinut pozitia detinuta înca din 2021 în intervalul 1001-1200. Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi este singura dintre cele patru care a ramas în ultima categorie din acest clasament, pe o pozitie de 1501+. Pe lânga performantele universitatilor deja mentionate, care au reusit sa adopte masurile necesare îmbunatatirii locului ocupat în acest clasament, trebuie precizat faptul ca doua institutii de învatamânt superior din România (Academia de Studii Economice din Bucuresti si Universitatea de Medicina si Farmacie „Carol Davila” din Bucuresti) reusesc sa se mentina în top 1000 universitati ale lumii. În acelasi timp, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi este pozitionata mai jos în clasament fata de universitati mai mici – Universitatea Transilvania din Brasov, Universitatea din Oradea si Universitatea „Stefan cel Mare” din Suceava, dar si fata de unele specializate, cum este cazul Universitatii Tehnice din Cluj-Napoca, Universitatii de Medicina si Farmacie „Iuliu Hatieganu” din Cluj-Napoca, Universitatii de Medicina, Farmacie, Stiinte si Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mures, Universitatii de Medicina si Farmacie din Craiova si Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara din Cluj-Napoca. Analizând masurile luate de universitatile românesti care au obtinut rezultate mai bune decât Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, am identificat o anumita preocupare pentru investitia în oameni, aplicarea unor mecanisme cu caracter stimulativ si crearea cadrului necesar obtinerii unor rezultate care sa faca posibila atingerea obiectivelor strategice privind pozitionarea în principalele clasamente universitare, o coerenta institutionala, mai ales la nivelul managementului, în ceea ce înseamna aplicarea de masuri concrete vizând dimensiunile relevante în procesul de evaluare. Mai concret, raportat la indicatorii luati în considerare, una dintre principalele probleme identificate la nivelul UAIC se refera la supraîncarcarea personalului academic cu activitati didactice, raportul studenti/personal academic fiind cel mai mare printre cele 13 universitati analizate. În acelasi timp, celelalte universitati au aplicat masuri mai eficiente de crestere a calitatii si vizibilitatii rezultatelor stiintifice, majoritatea înregistrând valori mai mari pentru numarul de citari, raportul citari/articol si Indicele Hirsch. Similar abordarii din articolul precedent, analiza a continuat cu evaluarea celor 108 de universitati din Centrul si Estul Europei care se regasesc în clasamentul Times Higher Education, acestea fiind grupate în patru categorii: categoria 1 – locurile 1-800, categoria 2 – locurile 801-1200, categoria 2 – locurile 1201-1500 si categoria 3 – locurile 1501+. Pentru fiecare dintre categorii, am calculat media aritmetica, mediana si am identificat nivelurile minime si, respectiv, maxime pentru o serie de indicatori considerati relevanti si cu impact asupra calitatii din învatamântul superior: dimensiunea personalului academic, numarul studentilor, numarul de articole ISI publicate cu afiliere institutionala, numarul de citari, dar si o serie de indicatori derivati: raportul studenti/personal academic, raportul articole/personal academic, raportul citari/articol si Indicele Hirsch. Anul pentru care s-a facut analiza este 2022, ultimul în care universitatile din România au fost prezente în Clasamentul Shanghai, fiind posibila astfel o eventuala analiza comparativa a rezultatelor obtinute. Rezultatele obtinute confirma eterogenitatea universitatilor care se regasesc în acest clasament, atât pe ansamblul acestuia, cât si pentru fiecare dintre categoriile luate în considerare, din punctul de vedere al majoritatii indicatorilor analizati. Se remarca, totusi, mentinerea valabilitatii unor concluzii desprinse în urma analizei realizate pentru Clasamentul Shanghai. Astfel, cu cât e vorba de universitati mai bine clasate, cu atât sunt mai mari valorile medii pentru articole publicate, raportul articole/personal academic, citari, raportul citari/articol si Indicele Hirsch. Diferenta principala fata de analiza anterioara se refera la faptul ca valorile minime si cele maxime pentru cei multi indicatori sunt similare pentru toate categoriile, aratând ca nu exista neaparat profiluri diferite pentru anumite intervale ale clasamentului. Faptul ca o universitate este inclusa într-o categorie performanta chiar daca înregistreaza niveluri mai scazute pentru anumiti indicatori, similare celor asociate unor universitati dintr-o categorie inferioara, demonstreaza existenta mai multor paliere de interventie si a mai multor directii posibile de actiune pentru ocuparea unei pozitii mai bune în acest clasament. Ca si în cazul Clasamentului Shanghai, comparatia dintre situatia existenta la nivelul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi si fiecare dintre cele trei categorii superioare celei în care ne aflam releva câteva concluzii interesante. Si în acest caz, personalul academic din cadrul UAIC se afla sub nivelul mediu pentru oricare dintre cele trei categorii, dar peste minimul fiecareia, situatie întâlnita si în cazul numarului de articole publicate, a citarilor, a raportului citari/articol si a Indicelui Hirsch. Raportul studenti/personal academic, cel care diferentia net UAIC de universitatile de pe primele 1000 de locuri ale Clasamentului Shanghai, înregistreaza valori similare cu maximele pentru fiecare dintre cele trei categorii superioare, parând a nu mai fi o piedica pentru accederea pe pozitii din top 1000. În acelasi timp, numarul de studenti este peste media fiecarei dintre cele trei categorii superioare, mentinându-se un nivel satisfacator al raportului articole/personal academic, apropiat de valorile medii ale universitatilor mai bine pozitionate în acest clasament. Toate aceste rezultate confirma, fara echivoc, doua elemente esentiale: (1) potentialul existent la nivelul personalului academic din perspectiva competentelor relevante în domeniul cercetarii stiintifice si (2) plasarea la nivelul conducerii executive a responsabilitatii cu privire la masurile necesar a fi luate pentru accederea în clasamentele internationale relevante. Se poate observa faptul ca managementul unei universitati are la îndemâna mai multe optiuni pentru aplicarea de masuri care sa contribuie la atingerea obiectivului strategic de pozitionare în top 1000 universitati ale lumii din perspectiva Times Higher Education. Fiind vorba de o evaluare mai cuprinzatoare, care include activitatea de predare, cercetarea stiintifica si perspectiva internationala, îmbunatatirea performantelor pe oricare dintre aceste trei dimensiuni genereaza un impact direct asupra pozitiei universitatii în acest clasament. În acest context, devin tot mai importante atât masurile concrete privind activitatea de cercetare stiintifica exemplificate în articolul precedent, cât si viziunea privind dezvoltarea dimensiunii educationale si a celei legate de relatiile internationale ale Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, referitor la care voi reveni cu materiale dedicate fiecarei componente pe parcursul saptamânii viitoare. (Prof. Dr. Liviu George Maha)
