Urmarim stupefiati cum elevi de liceu îsi înjunghie profesorii sau pedagogii. Motivele sunt unele banale pentru cei cu o normalitate psiho-emotionala; de la anuntarea unui simplu test de catre profesor pâna la o mustrare pentru încalcarea unei reguli din internat. Dar pentru adolescentii cu probleme sociofamiliale, aceste motive sunt percepute diferit. Nimeni nu îsi poate imagina o familie armonioasa care sa creasca un copil cu tendinte animalice fara nicio frâna comportamentala. Un ultim caz aparut în presa socheaza prin motivul pueril si prin agresivitatea dusa la extrem. O tentativa de crima cu premeditare a unei tinere care explodeaza de mânie de fata cu mama acesteia si în prezenta cadrelor didactice. Cum a putut creste si de unde s-a stârnit o asemenea revolta? De unde atâta curaj si ura? Pâna unde se mai poate ajunge? Factori declansatori ai tulburarilor de personalitate Statutul socioeconomic precar, nivelul cultural scazut, traumele din copilarie, abuzurile, consumul de alcool al parintilor; toate acestea îsi spun cuvântul în declansarea acestor tulburari. Istoria experientelor de viata atipice si disfunctionale este considerata unul dintre factorii de pornire în raport cu dezvoltarile dizarmonice ale personalitatii. O socializare negativa la vârsta copilariei si adolescentei are de asemenea un rol important. Aici intervine si factorul genetic care are o influenta covârsitoare. Acesti copii chiar pot mosteni aceste tulburari de comportament într-un procent semnificativ. Vulnerabilitatile unei persoane pot fi amplificate de factori adversivi precum: prezenta tulburarilor psihice în rândul parintilor, dezorganizarea familiei, comportamentul nepotrivit din partea parintilor, traumele suferite (abuzuri fizice si sexuale), stresori sociali (cresterea criminalitatii comunitare). Esecul relatiilor de atasament Atasamentul reprezinta legatura emotionala puternica între doua persoane dintre care una este capabila sa ofere protectie, confort si suport celeilalte. Atunci când figura de atasament este în mod consistent sensibila si raspunde nevoilor copilului, se formeaza un stil de atasament securizat. Acest atasament scurizat la vârsta adulta implica sentimentul individului cu privire la valoarea propriei persoane, încrederea în sine si perceptia faptului ca persoanele importante din jurul lui sunt atente la propriile nevoi si îi accepta felul de a fi. Calitatea si tipul atasamentului dicteaza aparitia sau nu a disfunctionalitatilor la nivelul personalitatii. Riscurile unui atasament dezorganizat sunt ca nu învata modalitati sanatoase de a se alina, prezinta dificultati în a se deschide fata de alte persoane si în a solicita ajutorul. În plus, nu au încredere în cei din jur, prezinta probleme în reglarea emotiilor si au mari dificultati în gestionarea stresului prin comportamente ostile si agresive. Si acum ne întrebam, un adolescent agresiv care îsi aduce de acasa cutitul precum pachetelul de prânz si îsi înjunghie profesorul fara nicio retinere, este singurul vinovat? Faptul ca în încaperea unde s-a petrecut agresiunea se afla parintele acestuia si alte cadre didactice care nu îi inspira nicio înfrânare de la actul criminal, sunt acestea criteriile unui comportament animalic? Adolescenta- o perioada critica Adolescenta este o perioada de schimbare pe toate planurile: social, fizic, cognitiv si emotional. În aceasta perioada, lobul frontal (responsabil de personalitate si judecata) este slab dezvoltat în comparatie cu sistemul limbic (responsabil cu procesarea emotionala). În aceste conditii de neconcordanta structurala, atunci când adolescentii se confrunta cu situatii emotionale excitante, exista o activare a apetitului si a senzatiilor care nu poate fi reglata cu usurinta. Acest dezechilibru structural, pliat pe unul sau mai multi dintre factorii vulnerabili expusi mai sus, are capacitatea sa dinamiteze emotional un adolescent si sa îl decompenseze comportamental printr-o agresivitate extrema. Cine sunt responsabilii? Traim într-o tara în care familiile dezorganizate sunt precum animalele salbatice, fara niciun control si supraveghere din partea statului. Adesea îsi cresc copiii dupa propriile concepte stricate. Sa ne întrebam daca este si responsabilitatea noastra, a cetatenilor acestei tari sa veghem si în curtea vecinului cum îsi creste copiii si în ce conditii? Daca stam cu totii nepasatori, prezentam riscul sa ne spulberam încet si sigur visul la o societate mai sigura. Prin indiferenta si neimplicarea asistentei sociale din România cât si prin lipsa simtului civic al fiecarui cetatean, riscam sa înmultim penitenciarele precum azilele de batrâni. Cozmin Mihai, Psihiatru, 28.11.2023
