Dupa ce a cheltuit pe chiria unui spatiu din Aurel Vlaicu cât pentru un sediu nou, Posta se chinuie sa recupereze în instanta banii dati ca garantie. Dupa patru ani si jumatate de proces, Curtea de Apel a pronuntat ieri sentinta definitiva. Sucursala ieseana a Postei Române a închiriat în 2010 un sediu pentru desfasurarea activitatii Centrului de Tranzit de la SC Tegolino SRL. Afacerea a fost „cu cântec” de la bun început, administratorul firmei fiind un apropiat al directorului de atunci al sucursalei, Radu Mironeanu. Chiria pentru ansamblul de 7 cladiri si terenul aferent a fost stabilita la 32.000 euro lunar, ajungând pâna la sfârsitul contractului la aproximativ 2,5 milioane euro. La încheierea contractului, Posta a depus si echivalentul chiriei pe trei luni cu titlu de garantie locativa, pentru situatiile în care ar fi fost necesara efectuarea de reparatii. Banii ar fi trebuit restituiti de Tegolino SRL în termen de doua luni de la încetarea contractului de închiriere. Contractul a încetat la începutul lui 2017, dar Tegolino nu a restituit depozitul. În martie 2018, Posta a cerut returnarea a 170.217 lei, soldul contului de garantie, dar Tegolino a refuzat, invocând faptul ca ar fi fost nevoita sa faca reparatii la cladirile închiriate. Aceasta situatie a dus la o actiune în instanta, depusa de Posta la Judecatoria ieseana. Contractul dintre Posta si Tegolino prevedea ca la încetarea contractului sa se întocmeasca un proces-verbal care sa consemneze eventualele deteriorari ale cladirilor închiriate. Acestea trebuiau evaluate de doua firme specializate, alese de cele doua parti. Daca devizele nu corespundeau, urma sa se faca media aritmetica între ele. Tegolino a depus procesul-verbal în instanta, acesta consemnând deteriorarea unor bunuri. „Nu au fost probate însa existenta raportului juridic pretins, a devizului de lucrari rezultat în urma reparatiilor efectuate, starea bunurilor pretins deteriorate la momentul încheierii contractului, respectiv valoarea de inventar a acestora la momentul încetarii acestuia, valoare în raport cu care a fost calculat prejudiciul cauzat societatii. Desi pârâta a facut referire la faptul ca anterior, la data de 04.01.2017, a emis factura fiscala reprezentând 50- din valoarea de inventar a bunurilor deteriorate si contravaloarea bunurilor lipsa, la dosarul cauzei nu a fost atasata nici factura si nici modalitatea de calcul a sumei rezultate. În consecinta, instanta constata ca desi pârâta a probat existenta unor bunuri deteriorate la încetarea raportului juridic al partilor, valoarea reparatiilor efectuate nu a fost dovedita în niciun fel”, au precizat magistratii Judecatoriei. Acestia au apreciat ca Tegolino nu-si justificase refuzul de a returna depozitul de garantie catre Posta si au obligat societatea la plata a 170.000 lei. Sentinta a fost contestata de Tegolino în fata Tribunalului. Aici, firma a explicat ca din depozitul de garantie dedusese cheltuieli în valoare de 169.860 lei, deci nu mai avea practic ce restitui Postei. Magistratii Tribunalului au constatat însa ca din actele depuse rezulta cheltuirea a 84.272 lei, fara a fi însa clar daca era vorba de reparatii necesare dupa utilizarea cladirilor de catre Posta. Ca urmare, apelul Tegolino SRL a fost respins. Recursul înaintat Curtii de Apel nu a avut practic istoric. Înca de la primul termen de judecata, desfasurat ieri, magistratii au constatat ca acesta era tardiv. Tribunalul se pronuntase în iulie anul trecut, iar cererea de recurs fusese depusa abia în decembrie, la aproape patru luni dupa expirarea termenului legal de contestatie. Posta este îndreptatita astfel sa-si recupereze cei 170.217 lei depusi ca garantie în 2010.
