De aproape doua secole, din Ghenarie 1832, functioneaza la Iasi, neîntrerupt, una dintre cele mai importante institutii: Arhivele Statului. E un loc al memoriei vital pentru identitatea si istoria Moldovei. Ar merita, poate, o reverenta! În urma cu 190 de ani luau fiinta, la Iasi, Arhivele Statului Moldovei, institutie esentiala în constructia statului modern, efect al formidabilului efort de civilizare a principatelor coordonat, dupa pacea de la Adrianopol, de contele Pavel Dimitrievici Kiseliov. Comandant al misiunii militare tariste care a administrat Tara Româneasca si Presedinte plenipotentiar al Divanurilor celor doua principate, Pavel Kiseleff, cum frantuzit i-a ramas numele pentru a ne reaminti ca limba si cultura franceza au fost atunci aduse în principate de ofiterii armatei tariste, a schimbat macazul istoriei noastre politice si culturale îndreptându-ne spre Occidentul civilizat. Pavel Kiseleff a adunat un grup de lucru dintre boierii educati si cu oarecare cunoastere a rânduielilor civilizate ale Apusului care au redactat prima forma de Constitutie a acestei tari numita Regulamentul Organic. Câte unul pentru fiecare principat, dar asemine în continut (cu exceptia bugetului specific), pentru prima oara ziditor de institutii si legi de tip modern. „Regulamentul Organicesc al Moldovei”, promulgat la 13 ianuarie 1832, în cinstea caruia s-a ridicat în Gradina Copou din Iasi, între 1834 - 1841, primul monument de for public din tara („Obeliscul cu lei”), prevedea, la art. 410, înfiintarea Arhivelor Statului conduse de un boier „cu însusirile cerute pentru asaminea dregatorie”. Cine ar fi putut fi mai potrivit decât Aga Gh. Asachi, cel care se ocupase, de altfel, în cadrul comisiei prezidate de Kiseleff, de redactarea capitolului privitor la arhivele statului din Regulamentul Organic. De atunci, Arhivele Moldovei, cel mai important instrument în pastrarea memoriei, functioneaza necontenit, fiind printre cele mai vechi si longevive institutii, având misiunea unica de a salvgarda si conserva pentru posteritate urmele unei istorii perene, adevarate, cu o inestimabila valoare identitara si documentara. Nimic nu pare mai departe de orizontul fictiunii decât arhivistica. Stiinta „auxiliara” a istoriei, întrupând mirajul devorator al rationalitatii operationale, al rigorii si al regulilor datatoare de siguranta, obsedata de proceduri si mecanisme logico-matematice gata sa ofere algoritmul perfect al clasarii si distribuirii documentelor în dosare, al dosarelor în cutii, al cutiilor în fonduri, al fondurilor în colectii si al colectiilor în arhive ordonate concentric într-un riguros labirint care aduna urmele „adevaratei istorii”, arhivistica se hraneste, mai mult decât oricare alta disciplina a umanioarelor, din iluzia exactitatii si a perfectiunii fara rest. Totusi, ce stim cu adevarat despre trecut? Stim, bunaoara, cu certitudine ca, la 1 Ghenarie 1832, ca efect al prevederilor art. 366 si 410 din Regulamentul Organic, au început sa functioneze la Iasi, sub conducerea Agai Gheorghe Asachi, Arhivele Statului Moldovei. Nu e loc de nicio fictiune aici. Ele functioneaza, nestigherite si astazi, 190 de ani mai târziu, iar la etajul al doilea al cladirii din Bulevardul Carol I nr. 26 din Iasi, ridicata, în 1977, prin osârdia lui Ion Iliescu si a directorului Adrian Pricop, în depozitul nr. 3, la Colectia „Manuscrise” înca gasim pe un raft, la nr. de inventar 1665, exemplarul din celebrul Reglement Organicesc a Moldovei, din 1831, unde, la pagina 285, putem citi, în româneste cu caractere chirilice si, pe coloana alaturata, în traducere franceza, continutul art. 410: „În fiestecare an, la încheierea sesiilor Obstestii Adunari, orighinalurile samilor înfatosate, precum si a alte documenturi, sa vor depune în Arhiva Statului, a careia alcatuire si pastrare va fi încredintata unui boieriu cu însusirile cerute pentru asaminea dregatorie. Arhivistul Statului, ca un depozitariu al acturilor publice si dregatoresti, sa va numi de catre Domnul, din candidatii propusi de catre Obsteasca Obiciniuita Adunare” [transcrierea lui Gh. Ungureanu] Ce poate fi mai riguros exact decât asta? Avem, de asemenea, la Arhiva de Cancelarie, Dosarul 3/ 1832, filele 1 si 2, primul document emis de Gh. Asachi, Arhivist al Statului, document distrus în timpul bombardamentelor din cel de-al doilea Razboi Mondial când arhivele au fost stramutate în judetul Arges, dar, din fericire, tradus si copiat de acelasi Gh. Ungureanu în perioada interbelica, din care spicuim: „La 7 Ghenarie 1832, nr. 1, Esi Sfatului Administrativ al Pricipatului Moldaviei. Pe temeiul ofitiei exelentei sale domnului viteprezident din 1 a curgatoarei supt nr. 22, prin care au binevoit a ma numi Arhivist a[l] Statului, gios iscalitul spre a putea pasi catra încredintata mie însarcinare, pe de o parte prezentarisasc cu toata cinstea persoanele ce sa cuvin a fi întrebuintate în potrivire cu o cunostinta analoga catra asemine lucrare dupa statul cuprins prin Reglementul Organicesc si anume pe d.[omnul] Iordachi Malinescu ca Secretariu, prin pe dumnealui Nicolai Ciurea si Onufrei Florescu ca scriitori, pentru cari cu plecaciune rog a se întari. Iar pe de alta parte, cinstitul Sfat avînd în privire trebuinta grabitoare întru asazarea si regularisirea acturilor aflatoare acum pe la deosebite presudsfii, rog sa rînduiasca o casa încapatoare si sigurita, pentru cari daca vreo mai buna închipuire întru aceasta ar lipsi, apoi socotesc ca pîna la zidirea unii înadins binale rînduite prin Reglement s-ar putea întrebuinta cu chip provizornic un gherghir [pivnita boltita, n.m.] ce se gaseste supt Gimnazia Vasiliana din ograda bisericii Trei Erarhi”. Ce ar putea fi mai riguros exact decât aceasta copie? Chiar daca, în realitate, primul loc de depozitare a documentelor si, prin extensie, primul sediu al arhivelor iesene a fost pâna la urma în pivnitele casei lui Alecu Bals, imobil astazi restaurat, care adaposteste birouri si sali ale Academiei de Arte si ale Filarmonicii de Stat. De pe care lipseste însa vreun semn ca Arhivele au adastat acolo, vreme de câteva zeci de ani, în prima jumatate a secolului al XIX-lea. Pentru ca arhivele au rolul de a pastra intacte, atât cât omeneste e posibil, urmele unui prezent care nu mai este, pâna si copia capata, iata, statut de document, cu atât mai mult cu cât ea a fost realizata de cel mai longeviv si important director, care a care au marcat istoria institutiei din 1941 pâna în 1968. La multi ani Arhivelor Nationale Iasi! Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Nationale, Filiala Iasi si scriitor
