Autor: Pr. dr. Gheorghe Nicolae Șincan (Târgu-Mureș)„Mai erau doar trei zile până la Crăciun. La ușă sună insistent poştaşul, având în mână un colet mare, învelit într-o hârtie frumoasă și legat cu panglici aurii. Intră! - răspunse o voce din interior. Poştaşul intră. Era o casă rău întreţinută, întunecată și plină de praf. Aşezat într-un fotoliu, stătea un bătrân. Priveşte ce pachet frumos ai primit de Crăciun! - spuse bucuros poştaşul. Mulţumesc, pune-l acolo jos! - zise bătrânul, cu cea mai tristă și mai blazată voce din lume. Poștașul rămase cu pachetul în mână, consternat! Cadoul era plin de lucruri minunate, iar bătrânul nu arăta nici cea mai mică urmă de bucurie. Ba, mai mult, părea că nici prin gând nu-i trece să se ridice și să-l deschidă. Dar… domnule, nu crezi că ar trebui să te bucuri și să faci din cadoul acesta un adevărat prilej de sărbătorire?! Nu pot! Nu pot deloc…! - strigă bătrânul, cu gâtul sugrumat de plâns. Şi începu să îi relateze poştaşului istoria fiicei sale, căsătorită în oraşul vecin: În fiecare an îmi trimite un astfel de pachet de Crăciun, cu un bileţel: „De la fiica ta, Luiza, şi de la soţul ei…”. Niciodată vreo urare personală, o vizită sau o invitaţie de a petrece Crăciunul împreună. Niciodată…! - Vino și dumneata să vezi! - îl invită el pe poștaș, în timp ce se ridică din fotoliu împleticindu-se. Merseră împreună la debara, iar bătrânul deschise uşa. Bine, dar…! - bâigui poştaşul contrariat. Debaraua era plină de astfel de cadouri de Crăciun, adunate din anii trecuţi. Toate cu aceeași hârtie desenată şi cu panglici strălucitoare. Dar… nici măcar nu le-aţi deschis! - reuși să articuleze, în sfârșit, poștașul. Nu! - răspunse trist bătrânul. Pentru că în ele nu se află nici un pic de dragoste!” * Trist, nu-i așa, dragii mei, să înlocuiești dragostea cu daruri și să substitui cadourile datoriei tale de fiu ori de fiică?!Categorie: Literatură
