Autor: Vasile Gotea (Bilborjudeţul Harghita)În urmă cu 146 de ani, la 1 februarie 1876, în Bilbor, astăzi în județul Harghita, atunci în Comitatul Ciuc, Plasa Tulgheș, în familia preotului Ioan și Anisia Tăslăuanu, s-a născut cel de-al doilea dintre cei 11 copii, primul băiat, Octavian Codru, care avea să devină, peste ani, publicist, scriitor și om politic, una dintre puținele personalități românești din zona Topliței care au avut o contribuție importantă la înfăptuirea Unirii de la 1 Decembrie 1918 de la Alba-Iulia. Și în acest an 2022, la Bilbor, „satul frumos ca-n poveşti, aninat pe crestele Carpaţilor”, așezat într-o minunată depresiune, situat la peste 1.100 de metri altitudine, la început de februarie, într-un peisaj de iarnă frumoasă, s-a aniversat nașterea lui Octavian Codru Tăslăuanu, prin cea de-a XV-a ediție a Colocviilor Naționale „Octavian Codru Tăslăuanu pe coordonatele timpului”, organizate de Primăria și Consiliul Local Bilbor, Școala Gimnazială „O.C. Tăslăuanu” Bilbor și Parohia Ortodoxă Română Bilbor. Sesiunea de comunicări științifice și referate s-a desfășurat într-un cerc mai restrâns față de edițiile anterioare, din cauza restricțiilor impuse de coronavirus. Înainte de dezbateri, părintele protopop Dumitru Apostol și părintele Dragoș Cojocar au săvârșit o slujbă de pomenire a distinsului profesor Vasile Stan, promotorul și unul dintre principalii organizatori a manifestărilor științifice și culturale de la Bilbor, dedicate nașterii lui Octavian Codru Tăslăuanu, devenite Colocviu Național, plecat prea devreme la cele veșnice, și au binecuvântat manifestările din 2022. Primarul comunei Bilbor, Ilie Daniel Hângan, după ce a urat un bun venit oaspeților Bilborului, a citat din articolul „Octavian C. Tăslăuanu și Luceafărul - câteva precizări”, scris de Ion Agârbiceanu și publicat în „Luceafărul” din decembrie 1942, după moartea scriitorului, în care se amintește despre ultimele rânduri scrise de O.C. Tăslăuanu în acesta importantă revistă, unde sugera, printre rânduri, că ar mai avea unele lucruri de spus, pe care atunci nu le putea spune: „… Lui n-o să-i mai pese de discuțiile în jurul înființării și conducerii Luceafărului. De-acum îi repugnă orice polemică, și nu mai vrea să ia cunoștință de ea. Nici de altele, mai substanțiale, cari ne agită pe noi sau lumea. El a trecut în împărăția unde nu mai sunt controverse, pentru că Adevărul strălucește ca un vecinic Soare, și împrăștie toate umbrele, toate îndoielile, care întunecă și ne zbuciumă viața noastră. Din drumul spre Existență, el a trecut înaltul prag în însăși existența ființei spirituale, în vecinicie…”. Prof. Mihaela Vîlcan, director al Școlii Gimnaziale „O.C. Tăslăuanu” din Bilbor, a moderat lucrările sesiunii și l-a invitat la cuvânt pe distinsul profesor Ilie Șandru, care are marele merit de a-l fi adus pe Octavian Codru Tăslăuanu în actualitate în anul 1976, pentru prima dată după moartea acestuia, prin organizarea aniversării Centenarului nașterii scriitorului; atunci, la Toplița, a fost organizată o sesiune națională de comunicări științifice, iar la Bilbor s-a desfășurat o mare adunare omagială. Cu această ocazie, Ilie Șandru a coordonat apariția volumului comemorativ din anul 1978, „Octavian C. Tăslăuanu”, apărut sub egida Comitetului pentru cultură și educație socialist, județul Harghita. Apoi, Ilie Șandru a publicat volumul „Pe urmele lui Octavian Codru Tăslăuanu”, în anul 1997, la Editura „Petru Maior” din Târgu-Mureș, ca în anul 2012 să publice ediția a II-a revăzută și adăugită, a aceluiaș volum, la Editura „Nico” din același municipiu. Ilie Șandru a mai publicat zeci de articole și studii despre viața și activitatea lui Octavian Codru Tăslăuanu. Cu modestia ce-l caracterizează, Ilie Șandru a scos în evidență faptul că ce a avut de spus despre Octavian Codru Tăslăuanu a spus în volumele amintite și în numeroasele studii și articole, dar mai ales în cele două romane ale sale, în care Octavian Codru Tăslăuanu este erou. A mai precizat că se bucură că activitatea lui a fost continuată de un fiu al Bilborului, lect. univ. dr. George Bogdan Tofan, pe care-l felicită pentru ce a realizat, și poate … vor urma și alții care să scrie despre Octavian Codru Tăslăuanu. Prof. dr. Dorel Marc, cercetător științific, și Livia Marc, muzeograf, ambii de la Muzeul Județean Mureș, au prezentat comunicarea „O.C. Tăslăuanu și începuturile muzeografiei transilvane la Muzeul „Asociațiunii” ASTRA din Sibiu. Valorizarea patrimoniului etnografic al Bilborului în trecut, prezent și viitor”. Din lucrarea prezentată reiese faptul, cunoscut de puțini, că Octavian Codru Tăslăuanu a avut o contribuție foarte importantă la întemeierea Muzeului Asociațiunii ASTRA din Sibiu, prin organizarea colecțiilor din punct de vedere științific, după o documentare amplă la muzeele din Austria, Ungaria și Germania. Tăslăuanu a poposit și în zona noastră în mai multe localități, unde a făcut cercetări și de unde a achiziționat piese muzeistice de valoare. A colaborat foarte bine cu intelectualitatea satelor. A fost la Joseni, Bicaz, Corbu, Ghimeș, Sărmaș Tulgheș, Voșlăbeni, inclusiv la Bilbor. Din Bilbor au fost colecționate 61 de obiecte (batiste, blide, cămăși femeiești, cămăși bărbătești cu și fără poale, covoare, modele de cămăși și de cusături, ansamblu de port țărănesc, de la încălțăminte până la acoperământ), obiecte care s-ar putea vedea, probabil, într-o expoziție itinerantă, care se poate organiza în viitor. Dorel Marc a venit cu o propunere interesantă pentru autoritățile locale din Bilbor, crearea unui muzeu al comunei. Practic, să se continue ceea ce a început regretatul profesor Vasile Stan, promițând tot sprijinul științific. Este vorba despre Casa-muzeu care trebuie să prezinte neapărat o camera, cum se spune, „de mândrit”, de oaspeți, cu interior țărănesc, cu mobilierul specific, cu țesăturile specifice Billborului, iar alte camere, dacă sunt, să fie amenajate cu obiecte de uz gospodăresc, după o logică științifică. Pentru partea ocupațională, care nu poate fi îngrămădită în casă, ar fi bine dacă s-ar achiziționa o șură și un grajd vechi, pentru ca gospodăria țărănească să fie completă. Prof. Marioara Angelica Stan a prezentat comunicarea „Octavian Codru Tăslăuanu despre personalitatea lui Octavian Goga”. Octavian Codru Tăslăuanu scria: „Nimeni din câți au avut parte să lucreze cu Goga și să se bucure de prietenia lui în epoca antebelică nu l-a cunoscut mai îndeaproape ca mine și nu la prețuit mai mult”. Din lucrare reiese că existența lui Octavian Goga se confundă în mare parte cu activitatea revistei „Luceafărul” la Budapesta, iar, pentru acesta, Tăslăuanu a fost mai mult decât un prieten, fiind în același timp confident, protector și sfătuitor al poetului. „Eu îl socoteam sufletește mai apropiat decât pe un frate, cum nu există jertfă pe care nu aș fi făcut-o pentru dânsul fără să îmi ceară”, scrie Tăslăuanu în memorialistica lui. În 1939, la un an de la moartea poetului, apare cartea lui Tăslăuanu „Octavian Goga - amintiri și contribuțiuni la istoricul Luceafărului”, în care este descrisă plastic și real prietenia lui Tăslăuanu cu Goga. Tăslăuanu este cel dintâi editor al operei lui Goga, volumul cu care a debutat poetul văzând lumina tiparului în Tipografia „Luceafărul”, volum care i-a adus faima de mare poet, de autentic talent literar, în care poeziile „Oltul”, „Plugarii”, „Dascălul”, „Rugăciune”, „Clăcașii” și altele, reprezintă esența lirică a creației sale. Prima relatare despre poet datează din toamna anului 1902, anul primei lor întâlniri, când Goga a sosit la Budapesta alături de alți studenți. Tăslăuanu remarcă: „Eu și cu Goga devenisem Castor și Polux, nedespărțiți, înfrățiți sufletește de o revistă care avea să lase o dâră de lumină pe ceriul culturii românești…”. Tăslăuanu se preocupă mai mult de latura spirituală a personalității lui Goga și mai puțin pe trăirile din viața personală: „Între viața lui de toate zilele și creațiunile sale poetice, deși se pot stabili oarecare înrudiri și influențe, totuși cred că este o pierdere de vreme să se stăruie cu dinadinsul asupra tainei inspirațiilor poetului”. Tăslăuanu, înzestrat cu simț critic, remarcă: „… creațiile lui Goga trebuie să fi cercetate atent și evaluate sub aspecte noi, care să depășească miezul îngust al subiectelor naționale, deoarece el este un poet mult mai bogat în idei și sentimente decât l-au înfățișat până acum critici și istorici literari”. Fără a fi lipsit de modestie, Tăslăuanu crede cu sinceritate că scriind aceste amintiri despre tovarășul de viață al tinereții lui, face un serviciu literaturii, cu atât mai mult cu cât epoca budapestană a poetului este știută în amănunt doar de el, aceasta fiind epoca de formare hotărâtoare pentru destinul său poetic. Lector univ. dr. George Bogdan Tofan, de la Universitatea „Vasile Goldiş” din Arad, Extensia Universitară Baia-Mare, care a îngrijit colecția memorialistică „Octavian Codru Tăslăuanu - Spovedanii I-XV”, trei volume, urmând să apară și al patrulea volum, în comunicarea „Aspecte inedite din viața și opera lui Octavian C. Tăslăuanu”, aduce aspecte, într-adevăr, inedite, despre viața și opera scriitorului. Se referă la faptul că în volumul comemorativ, apărut în anul 1978, data morții scriitorului a apărut greșit, 22 octombrie, în loc de 23 octombrie 1942, și că în acest an se împlinesc 80 de ani de la trecerea în neființă a lui Octavian Codru Tăslăuanu. Apoi, apreciază faptul că anul trecut lui Octavian Codru Tăslăuanu i s-a acordat, Post Mortem, titlul de „Cetățean de Onoare” al comunei Bilbor și că s-au reabilitat cele două busturi ale scriitorului, de la Toplița și Bilbor, dar că mai sunt de făcut și alte lucruri la fel de importante, în ceea ce privește această mare personalitate a Bilborului, referindu-se la necesitatea edificării unui muzeu etnografic local, cu un Punct Memorialistic „Octavian Codru Tăslăuanu”. De asemenea, Bogdan Tofan propune reabilitarea mormintelor Familiei Tăslăuanu, care acum zac în „părăginire” și speră că în 6-7 ani să fie complet refăcute. Totodată, acesta propune ca în municipiul Toplița, în cartierul Măgheruș, „o uliță”, nu o stradă, să poarte numele Octavian Codru Tăslăuanu. O altă problemă cu care Bogdan Tofan nu este de acord și pe care o consideră nelalocul ei, este legată de denumirea oficială a liceului din cartierul Cornișa din Toplița, „Liceul Teoretic O.C. Tăslăuanu”, aceasta pentru că o instituție nu se denumește folosind prescurtări de nume a unei personalități, iar dacă s-ar realiza un sondaj cu elevii de la gimnaziu și continuând cu cei de la liceu, întrebându-i ce înseamnă aceste două inițiale „O” și „C”, este convins că „marea majoritatea vor ridica din umeri”. Afirmă că aceeași situație se află și la Școala Gimnazială din Bilbor. Bogdan Tofan face observația că în cimitir pe cruci sunt greșiți anii de naștere, atât ai preotului Ioan, cât și a preotesei Anisia Bogdan Tofan mai precizează că Octavian Codru Tăslăuanu s-a născut la ora două dimineața și că prima dată l-a ținut în brațe Teodora Stan, care locuia „undeva în ,,Boorie”. Ca orice intelectual din perioada interbelică, Tăslăuanu a murit sărac și de aici s-a răspândit foarte repede zvonul cum că el ar fi fost înmormântat prin colecta mână de la mână a prietenilor și a cunoscuților. Ulterior sa descoperit că nu a fost adevărat. Primarul comunei Bilbor, Ilie Daniel Hângan, confirmă că o stradă din comuna Bilbor se va numi Octavian Codru Tăslăuanu Prof. Mihaela Vîlcan a prezentat comunicarea „Octavian Codru Tăslăuanu și spiritualitatea nepătrunsă a Cosmosului”. În acest sens, a făcut referire la volumul I din „Spovedanii”, din capitolul „Satul meu - Amintiri din copilărie și tinerețe”, textul intitulat „Sufletul”. Într-o zi de vară, scriitorul mărturisea că a trăit o clipă rară, când se simțea una cu pământul și cu văzduhul ce-l împrejmuiește: „Parcă nu eram om, ci atom, rupt din lumea fără de sfârșit a Cosmosului… grozavă suferință și umilință e neputința asta omenească”. Tăslăuanu dorește să cunoască marile mistere ce-l înconjoară. Fiind singur pe malul Mării Negre, și-a dat seama că dorul îl duce departe, tocmai în satul natal, leagănul copilăriei. Atunci i s-a părut ciudat că s-a născut într-un sat din vârful munților și nu în altă parte. Atunci Tăslăuanu a încercat să înțeleagă sensul vorbelor „întâmplare” sau „hazard”, considerând că sunt doar „haine verbale ale ignoranței noastre”, amintindu-și de simplitatea și înțelepciunea resignată a țărănimii, „așa ți-a fost scris”. De asemenea, Tăslăuanu afirmă că marea și sufletul sunt veșnice. Autoarea comunicării susține că Tăslăuanu, ajungând la ideea că „viața este o prelungire sub alt aspect a materiei”, își pune întrebarea: „Ce este sufletul?”. Ajunge la concluzia că „sufletul nostru este legat de țărâna terestră, iar mediul geografic, îl influențează în manifestare”. Mihaela Vîlcan concluzionează că: „Tăslăuanu a fost fascinat de „înălțime” încă din copilărie, deși mai târziu și-a dat seama că pe înălțimi se ajunge cu multă trudă, iar idealismul a rămas temelia lumii sale sufletești, oricâte decepții a îndurat, pământul părându-i-se o casă a spiritualității din cosmos… Octavian Codru Tăslăuanu a disecat spiritualitatea nepătrunsă a Cosmosului, folosindu-se de o cultură bogată, dovedind stăpânirea fenomenului filozofic al științelor exacte, fizică, chimie, al istoriei, al religiei creștine, folosindu-se de talentul literar deosebit pentru a zugrăvi sufletul satului natal, accentuând pe frumosul din interiorul nostru, dar și frumosul pe care îl putem descoperi în tot ceea ce ne înconjoară”. Mihail Avram, consilier local în comuna Bilbor, și-a intitulat expunerea „De la mit la realitate”. Atât a fost de interesantă comunicarea lui Mihail Avram, încât redau cele mai importante pasaje: „Mă refer la cea dintâi dragoste a lui Octavian Codru Tăslăuanu. Aici a fost un secret de familie al preotului Ioan Tăslăuanu, tatăl lui Octavian. Spun că de la vârsta de 5 ani, prima lui dragoste a fost străbunica mea Avram Măria lui Iftime, Măriuca lui Iftime, așa era recunoscută în comuna Bilbor, fapt care s-a materializat din fructul dragostei lor, mai târziu. Dumnealui a plecat la studii la o vârstă fragedă, iar în urma dragostei lor a rezultat Avram Mihăilă, care a fost bunicul meu. Acest secret s-a ținut din generație în generație, până înainte ca Octavian să moară. Am întrebat-o pe bunica mea, aveam 24 de ani: Bunico, cine a fost tata lui bunicu, și mi s-a răspuns că „a crescut fără tată. Dar, să nu spui nimănui - așa mi-a spus soacră-mea înainte să moară - că a fost copilul lui Octavian Codru Tăslăuanu”. Preotul Ioan Tăslăuanu, după nașterea bunicului meu, a ajutat-o material pe străbunica, cât a putut, până la o anumită vârstă, când a crescut mai mare, lucruri care nu sunt cunoscute. Ba s-a mai lansat un zvon de către preot, pe atunci fiind duhovnicul străbunicii mele, că ar fi copilul unui militar, pentru că era o unitate de grăniceri în comuna Bilbor. Cu toată treaba asta, lumea știa că a fost copilul acelui grănicer. Ceea ce nu este adevărat. Cert este că a rămas o afinitate a familiei Tăslăuanu față de familia bunicului meu. Mai târziu, când venea Octavian Codru Tăslăuanu la Bilbor, întotdeauna străbunica mea, într-un costum popular frumos, era invitata lui la familia fratelui său, Cornel Tăslăuanu. Străbunica mea nu lipsea niciodată de la acele întâlniri care le avea cu Octavian. Tăslăuanu a aflat mult mai târziu acest adevăr, fiind secret. Acum, venind în fața dumneavoastră, am divulgat acest secret. Era culmea ca Tăslăuanu să scrie în carte așa ceva. Dacă vă uitați la pagina 182 din volumul „Spovedanii I-IV”, îngrijit de domnul lect. unuiv. dr. Bogdan Tofan, la „Cea dintâi dragoste”, de acolo se înțelege totul. Și tatăl meu a avut o idilă cu fiica lui Cornel, fratele lui Octavian, care s-a numit Stela, și care a decedat acum doi ani. Tatăl meu vroia să se căsătorească cu ea. Tatăl Stelei, Cornel, nu a lăsat-o să se căsătorească cu tatăl meu, ținând acest secret. Motivul ca să nu se căsătorească cu tatăl meu era pentru că, în realitate, cei doi tineri erau veri „dulci”, și nu se putea realiza această căsătorie. În plus, s-a înfiripat o prietenie foarte mare între Cornel Tăslăuanu și tatăl meu, care s-a numit tot Mihăilă și a lucrat în cadrul Primăriei Bilbor, de care casa lui Cornel era foarte aproape. Înainte să decedeze Cornel Tăslăuanu, nu a accept pe nimeni să-i țină lumânarea, decât numai pe tatăl meu. A mers soția lui, la anunțat, tatăl meu i-a ținut cu mâna stângă capul și atunci Cornel i-a spus „Fiule”, și a murit! I-a spus „Fiule” pentru că trebuia să-i fie ginere, dacă nu era verișor primar cu fiica lui, Stela”. Sesiunea de comunicări s-a încheiat cu un program artistic prezentat de membrii Asociației „Filantropia” și de elevii Școlii Gimnaziale „O.C. Tăslăuanu”, Bilbor. Tinerii artiști au prezentat un scurt program folcloric alcătuit din cântece populare și jocuri locale. I-au delectat pe cei prezenți cu cântecele lor Codruța Chețan și Alexandra Țifrea. Instructori ai acestei formații artistice sunt preotul Dragoș Cojocar și maestrul coregraf Nicu Cif. Manifestările dedicate împlinirii a 146 de ani de la nașterea lui Octavian Codru Tăslăuanu s-au încheiat, în grădina Bisericii, la bustul lui Octavian Codru Tăslăuanu din centrul comunei Bilbor, unde s-a săvârșit o slujbă de pomenire, iar participanții au depus o coroană de flori.Categorie: Eveniment
