Se adună în haită amirosind noaptea ieșită în zi… Foamea sare din ei sub formă de urlet de parcă ar fi răsăritul hămesiților trecut printre ramuri de brad de așteptare împietrită la marginea genelor. Nimeni nu clipește! Este atâta încordare în aer încât zgomotul urletului preface în țăndări țurțurii crescuți din ochii lăsați ...
