ce suflet pot avea să mă arunc afară din mine cum se mai aruncă sinucigașe monedele în fântâni așteptând miracolul iubirii: „mă iubește ?! / nu mă iubește?” zgomotul valurilor îmi consumă toată tăcerea ajungând la șoaptele tale salvatoare un fel de „respirație gură la gură”: nu-mi stă bine moartea mă strânge …
