îngenunchez de fiecare dată când scriu poezie pe genunchi mi-au crescut iarbă şi flori de mac şi păpădie din mine sunt şanse reale să apară miraculoasa câmpie prin care moartea învie îngenunchez şi-mi aştept inspiraţia, de parcă aş aştepta ultimul tren sau ghilotina să-mi dea drumul la sânge şi eternitatea să îmi fie blestem …
