POEMUL NEGRU DIN VINEREA NEAGRĂ

  INFINITUL   Țin ochii închiși! Toate marginile îmi dispar Devin prelungirea infinitului cu încă un pas.   Mă simt cotropit de lucruri lipsite de glorie. Banalul îmi dă voie să aduc la mal peștele de aur. Păcat că dorințele mele sunt la fel de mărunte.   În Acra zidurile vechi Înconjoară ochii ca pe ...


Citește articolul complet pe 24 Ore

Alte știri din 24 Ore