POEMUL DIN VINEREA ORBULUI

  OCHII   Privindu-te din depărtare aduci a spaimă întipărită în ochii ei măriți de ciută…   229. Să fi fost doar spaima cu ochii bulbucați și umezi în care privesc fără să aud urletul sălbătăciunii!   Încerc să te cuprind Să-ți mângâi retragerea și să plâng în urma versului care te-a stivuit sub inima ...


Citește articolul complet pe 24 Ore

Alte știri din 24 Ore