Iubire pașnică, pierdută

Te-am iubit cum nimeni nu mai ține minte un fel de mână strecurată-n sân când rochia se-nvălurea în mare iar marea devenea un pod de fân   și mâna continua ticăloșia sorbindu-ți coapsa, șoldul, buza iar glezna tremura și ea fiind la rând, după ce cade bluza   Năvala dată fără semn de luptă ți-a ...


Citește articolul complet pe 24 Ore

Alte știri din 24 Ore